Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicații | Servicii | Link-uri utile |
|
Copiere articol |
Direcții de evoluție a
structurii și funcționalității ecosistemelor de molid naturale și artificiale pentru
fundamentarea sistemelor silviculturale
Cadrul ecologic silvestru urmează
în prezent unele evoluții greu de anticipat datorită faptului că este supus
unor așa numite “forțe de constrângere”. În consecință, pădurile în general și
pădurile montane în special resimt o cronică pierdere de stabilitate. Aceasta
se datorează declanșării unui cortegiu de fenomene cu caracter vătămător, de
către un anumit factor (vânt, zăpadă, secetă, poluare, insecte), care deși se
manifestă cu o intensitate redusă, efectuează suprafețe destul de extinse pe
perioade lungi de timp.
Arboretele de molid ce
poartă amprenta unei activități antropice relativ intense, constituie prin
excelență ecosisteme cu un grad mai ridicat de fragilitate. În figura 1 se prezintă
așa zisul lanț al disfuncționalității pentru păduri de molid.
Figura
1. Lanțul disfuncționalităților probabile în pădurile
de molid (Otto, 1994)
După cum se cunoaște înălțimea medie poate fi un
indicator al domeniilor de manifestare, de aceea unele măsuri de consolidare
sunt legate de atingerea unei anumite valori a înălțimii medii.
Figura
2. Cauzele și implicațiile modificării
unor ecosisteme forestiere din Bucovina (Barbu, I. Cenușă, R., 1982 –
modificat)
Căile de
evoluție a arboretelor de molid, atât cele naturale cât și cele artificiale
sunt foarte diverse, în raport cu gradul de antropizare, frecvența, durata și
intensitatea factorilor perturbatori. Cadrul general al evoluției unei păduri
de molid de la pădure naturală la pădure gospodărită pentru condițiile
Bucovinei se prezintă în figura 2.
Desigur,
nu toate arboretele de molid au urmat aceeași cale, de aceea, aceste direcții
de evoluție sunt diferențiate de la arboret la arboret. În condițiile unei
stări cronice de stress este indicat a se cunoaște "traiectoria"
normală de dezvoltare a unui arboret, întrucât, complexul de măsuri
silviculturale proiectate de către amenajist și aplicate de către specialistul
din producție, trebuie să potențeze, procesul de "stabilizare" de
autostructurare a pădurii. În unele cazuri însă, aceste lucrări pot avea un
caracter opus tendințelor pădurii, anume de "destructurare" de
adâncire a instabilității.
Din
aceste motive este necesar studiul direcțiilor de evoluție efectuat atât în
arborete naturale cât și în cele artificiale.
Întrucât
atât efectele dezvoltării normale dictate de factori genetici și ecologici cât
și efectele lucrărilor practicate, se manifestă pe perioade extinse, este
necesară cunoașterea rezultatelor acestora asupra stabilității globale a
arboretului. In acest context, în conformitate cu titlul temei, s-a căutat
integrarea principalelor direcții de evoluție în fundamentarea sistemelor
silviculturale, cu ajutorul unor modele structural - funcționale. Aceste modele
au constituit baza unui program de calcul electronic ce are drept obiectiv
proiectarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor echiene de molid.
În
conformitate cu obiectivele formulate prin tema - program lucrările de
cercetare au avut ca scop cunoașterea
direcțiilor de dezvoltare a ecosistemelor forestiere naturale și artificiale de
molid în vederea fundamentării complexului de măsuri silvotehnice pentru
ridicarea productivității și stabilității acestora.
Argumentele
ce vin în susținerea scopului cercetărilor sunt :
a.
ecosistemele naturale evoluează pe cu totul alte coordonate decât cele
artificiale;
b.
contextul factorilor perturbatori poate influența în mai mare măsură
structurile simplificate decât
cele complexe;
c.
cunoașterea ecoluției arboretelor afectate de diverși factori perturbatori
conduce la asigurarea obiectivizării procesului decizional nu numai din punctul
de vedere al eficienței economice a lucrărilor de îngrijire și regenerare dar
și al creșterii stabilității arboretelor;
d.
elaborarea de modele matematice este o cerință a dezvoltării actuale a
tehnologiilor silvice. Pentru obținerea unor modele fiabile este necesară
cunoașterea răspunsului diferitelor structuri la acțiunea diverșilor factori,
în condițiile unei avansate destructurări ca urmare a acțiunii reopetate a
factorilor perturbatori.
Pe
parcursul derulării temei de cercetare au fost abordate următoarele aspecte
pentru cercetare:
-
direcții de evoluție ale molidișurilor naturale din rezervații
științifice (Giumalău, Călimani): posibilități de prognoză a evoluției;
-
analiza
complexului factorilor perturbatori ai arboretelor de molid, modul lor de
manifestare, cuantificarea impactului acestor factori asupra structurii
arboretelor;
-
variabilitatea
auxologică a molidișurilor, analiza influenței unor parametri asupra creșterii
molidișurilor;
-
direcții
de evoluție a arboretelor
artificiale (echiene) de molid și analiza posibilităților de transfer a
informațiilor în fundamentarea sistemelor silviculturale;
-
analiza
posibilităților de creare a unui model structural - funcțional al molidișurilor
echiene, pe baza parametrilor biometrici uzuali;
-
crearea
unui model matematic pentru evidențierea direcțiilor de evoluție a
molidișurilor echiene și proiectarea lucrărilor de îngrijire și regenerare;
-
perfecționarea
și validarea modelului matematic elaborat;
-
reinventarierea
suprafețelor de probă parcurse cu diferite grade de răritură din Bucovina în
vederea verificării aptitudinilor curbei de distribuție tip beta;
-
verificarea relației dintre
coeficientul de zveltețe, înălțimea medie și desimea arboretului pentru
molidișuri;
-
complexul
măsurilor silvotehnice pentru creșterea stabilității arboretelor de molid.
La
lansarea temei nu era prevăzută elaborarea de modele matematice care să fie
puse sub forma unui program de asistență a optimizării deciziilor în domeniul
aplicării lucrărilor de îngrijire și a tratamentelor în molidișuri. Această
realizare s-a impus la mijlocul celui de-al doilea an al ciclului ca urmare a
acumulării unui volum suficient de informații din teren pe de o parte, și a
dotărilor cu calculatoare personale echipate cu programe performante. De aceea
după elaborarea unui prim model a fost necesară culegerea din teren a unui
anumit tip de informație pentru validarea acestuia, informații care, prin
conexiune inversă au condus la perfecționarea modelului. În ultima perioadă a
ciclului de cercetare modelul matematic a fost perfecționat în trei etape după
schema din figura 3.
Figura
3. Prezentarea schematică a etapelor de elaborare al programului
Optimal XLS
Din
necesitatea de a se trece la un program efectiv operațional etapă cu etapă s-au
adus noi perfecționări. Acestea au constat din:
-
luarea
în considerare a arborilor vătămați (vânat, vânt, zăpadă, exploatare) afectați
de putregai care avut ca rezultat
calculul volumului afectat și a procentului de vătămare pe număr de arbori și
pe volum;
-
trecerea
de la funcția de diagnoză la o nouă parte, de prognoză, de simulare a
unor intervenții sub formă de extracții de arbori – indiferent de natura
lucrării (curățiri, reărituri, tăieri de regenerare).
Inițial,
s-a avut în intenție a se introduce în model, sub forma unor restricții,
prevederile normativelor referitoare la intensitatea și felul lucrărilor de îngrijire.
Întrucât
s-a constatat o anumită imobilitate a modelului, s-a revenit asupra
restricțiilor de extragere, lăsându-se aceasta pe seama agentului tehnic,
utilizator al modelului. El poate interveni indicând, comparativ cu numărul
real de arbori, cu numărul optim de arbori și cu numărul arborilor vătămați,
numărul arborilor rămași pe categorii de diametre.
Programul
îi facilitează controlul asupra extragerii, aplicând procentele pe număr de
arbori, precum și valorile inițiale și finale ale coeficientului de zveltețe.
Se face mențiunea că ultimul indicator este calculat ca o medie ponderată cu
numărul de arbori a coeficientului de zveltețe.
I. Parametri de intrare
A. Date inițiale:
1. Localizare:
Ocolul silvic, U.P., u.a.
2. Date amenajistice: vârsta
(ani), consistența, clasa de producție, suprafața inventariată, gradul de
vulnerabilitate, nivelul de parcurgere a arboretului
3. Detalii de inventariere:
suprafața efectiv inventariată, limita minimă, maximă și pasul de grupare a diametrelor în categorii
4. Distribuții: numărul
total de arbori pe categorii de diametre, elemente pentru curba înălțimilor
B. Pregătirea extragerii:
1.
Numărul de arbori rămași pe categorii de diametre
II. Parametri de ieșire
A.
Pagina “date inițiale”: toate
elementele de intrare
B.
Pagina “distribuție calculată”
1.
Distribuția numărului inițial de arbori pe categorii de diametre
2. Distribuția
optimă, calculată în raport cu gradul de vulnerabilitate și starea arboretului
3. Distribuția
arborilor vătămați
4. Diferențele
dintre distribuția optimă a arborilor rămași
5. Elementele
brute pentru calculul curbei înălțimilor
6. Distribuția
numărului de arbori rămași
7. Distribuția
optimă după extragere
1.
Număr
total de arbori: real, optim, rămas
2.
Volum
total: real, optim, rămas, optim în raport cu arborii rămași
3.
Procente
pe volum și număr de arbori în raport cu situația inițială
4.
Coeficientul
de sveltețe: pentru cele patru situații
5.
Diametre:
mediu, optim, al suprafeței de bază
6.
Înălțimea:
medie, corespunzătoare dg
III. Parametri de ieșire (interfața grafică)
A.
Curba
înălțimilor, ecuația de compensare, coeficientul de corelație
B.
Curbele
de distribuție pentru:
1.
numărul
inițial de arbori
2.
numărul
optim de arbori în raport cu situația inițială
3.
numărul
de arbori rămași
4.
numărul
optim de arbori după efectuarea extragerii
Se face
mențiunea că programul poate simula un număr infinit de variante de extracție,
utilizatorul având posibilitatea de a opta pentru varianta cea ami adecvată sub
raportul producției de masă lemnoasă sau al stabilității, în funcție de
condițiile unității amenajistice analizate.
În urma simulării
diferitelor grade de răritură, în diversele situații din ocoalele silvice
Cârlibaba și Tomnatic, s-a constatat că modelul corespunde diferitelor variante
de extracție, constituind o bază de optimizare a deciziilor privind lucrările
silvice sub raportul ridicării stabilității molidișurilor.
Concluziile principale se referă la:
1. Structurile naturale au o
dinamică specifică, ce poate fi pusă în evidență cu ajutorul metodologiei
fazelor de dezvoltare. Procesele alternative de structurare - destructurare
concretizate prin coexistența în aceleași spații a structurilor primitive cu
cele complexe, au la bază dozarea accesului arborilor la factorii de mediu,
prin deschiderea plafonului superior
și reușita regenerării naturale. Aceste procese implică modificări în
întreaga structură ecosistemică a pădurii.
Metodologia
utilizată, permite elaborarea unor prognoze de evoluție a structurii spațiale,
cu ajutorul cărora se evidențiază faptul că și arboretele naturale au o anumită
dinamică a stabilității.
2.
Evoluția pădurii naturale stă sub semnul variației condițiilor staționale. In
stațiunile de bonitate superioară, ciclurile de evoluție sunt mai reduse, însă
intensitatea proceselor biodinamice este mult mai ridicată. De asemenea și
varietatea căilor de transformare structurală este mult mai ridicată.
Constatarea
are implicații asupra proiectării și execuției lucrărilor în arboretele
gospodărite din clase superioare de producție au o dinamică mult mai
accelerată de aceea măsurile
trebuie să fie cât mai adecvate pentru a se preveni reacțiile negative. Efectele
unei măsuri neadecvate, în aceste condiții pot fi extrem de rapide și de
defavorabile sub raportul stabilității.
3.
Policlimaxul pădurii naturale de molid se bazează pe "module -
structural-funcționale" ca subsisteme cu structură și evoluție proprie,
bine delimitate în spațiu ce contribuie prin interacțiuni la stabilitate
globală a pădurii naturale.
4.
Arbotele echiene, uniformizate, supuse în mod continuu unor factori
perturbatori de intensitate redusă, cu tendința de a se restructura. Căile sunt diferite în funcție de constelația
și intensitatea acțiunii factorilor, condițiile staționale, natura
intervențiilor umane care pot influența definitiv această evoluție. Aplicarea
conceptelor și prescripțiilor silviculturii durabile conduce la realizarea mai
rapidă și mai eficientă a restructurării.
5.
Reinventarierile efectuate în
blocuri experimentale permanente, atât în arborete naturale cât și artificiale,
au reliefat aptitudinile curbelor tip beta
de a ilustra situații structurale cât mai diverse. Aceste curbe au stat la baza
elaborării unui model matematic complex a arboretelor echiene și pluriene de
molid. In fundamentarea modelului s-au exploatat și datele privind evoluția
auxologică și structurală a pădurilor naturale.
6.
Modelul elaborat permite aprecierea cu ajutorul unui program de calcul "Optimal XLS" "distanței" la care se află
structura unui anumit arboret de molid față de o structură considerată ca
optimă sub raportul stabilității și productivității, pentru condițiile date.
Funcție de această "distanță" se apreciază căile de evoluție a arboretului.
Totodată în cazul când diferența dintre volumul real și volumul optim este
mare, se pune în evidență faptul că arboretul este sub parametri normali de
producție ceea ce impune decizia substituirii lui.
7.
Programul, în faza finală, poate fi pus oricând la dispoziție ocoalelor și
direcțiilor silvice.
|
Copyright Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.