Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

Cercetări privind metode noi de depistare, prognoză şi avertizare a combaterii dăunătorilor fructificaţiei laricelui din rezervaţii de seminţe

Valentina Olenici

1. Obiective

Pentru a reduce volumul de muncă, în condiţiile menţinerii sau chiar a îmbunătăţirii performanţelor privind depistarea şi avertizarea momentelor optime de combatere a dăunătorilor specifici fructificaţiei laricelui, s-au studiat posibilităţile de depistare a speciilor de Strobilomyia cu ajutorul curselor vizulale şi a tortricidului Retinia perangustana cu ajutorul feromonilor sexuali şi posibilităţile de avertizare a perioadelor de combatere pentru toţi dăunătorii importanţi (Reseliella skuhravyorum, Strobilomyia spp. şi Retinia perangustana ) cu ajutorul sumelor de temperaturi cumulate.

2. Rezultate

2.1. Utilizarea curselor vizuale pentru depistarea muştelor de Strobilomyia

Pe parcursul a şase săptămâni, respectiv de la 15 aprilie până la 26 mai, la cele trei perechi de curse vizuale utilizate s-au capturat 101 exemplare de Strobilomyia (tabelul 1), dintre care 39,6 % exemplare de Strobilomyia laricicola, 50,5 % de Strobilomyia melania şi doar 9,9 % de Strobilomyia infrequens. Având în vedere faptul că speciile menţionate au infestat 35,0 %, 97,9 % şi respectiv 45 % din conuri în anul respectiv şi că în cazul primei specii de regulă s-a găsit doar câte un ou/con, în timp ce la celelalte două specii s-au găsit adeseori câte două sau mai multe ouă/con, rezultă că Strobilomyia laricicola a fost mult mai puternic atrasă de curse decât celelalte specii, rezultatele capturilor supraestimând ponderea acestei specii în complexul de anthomiide. Pe de altă parte, abundenţa speciilor S. melania şi S. infrequens este evident subestimată, cu toate că cei mai mulţi indivizi capturaţi aparţin primei specii.

In ce priveşte distribuţia capturilor pe sexe, se poate constata predominarea femelelor (33:7) în cazul speciei S. laricicola şi a masculilor (40:11) în cazul speciei S. melania. Deosebirile de atractivitate şi de proporţie a sexelor constatate în cadrul acestui experiment sugerează (prin comparaţie cu alte experimente, efectuate în străinătate) existenţa în cadrul speciei Strobilomyia laricicola a unor subunităţi (probabil rase geografice) care se comportă diferit faţă de stimulii vizuali testaţi.

Pe ansamblu, numărul capturilor înregistrate la cursele vizuale orizontale a fost sensibil egal cu cel de la cursele verticale, indiferent de specie şi de sex, dar dacă se iau în considerare capturile săptămânale se pot constata diferenţe (fig. 1) atât între specii cât şi între sexe.

Tabelul 1. Rezultatele capturării muştelor de Strobilomyia la cursele vizuale (Hemeiuşi-Bacău, 1992)

Specia	Sexul	Nr. mediu adulţi capturaţi la:		Total adulţi capturaţi la:
		curse orizontale	curse verticale	curse orizontale	curse verticale	Total nr. %
S. laricicola	masculi	1.33 (1.53)^aA	1.00 (1.00)^aA	4	3	7	6.9
	femele	5.00 (5.29)^aA	6.00 (7.81)^aA	15	18	33	32.7
	Total			19	21	40	39.6
S. melania	masculi	5.33 (4.73)^aA	8.00 (4.58)^aA	16	24	40	39.6
	femele	3.00 (4.36)^aA	0.67 (1.15)^aB	9	2	11	10.9
	Total			25	26	51	50.5
S. infrequens	masculi	1.00 (1.73)^A	0.00	3	0	3	3.0
	femele	1.33 (1.15)^aA	1.00 (1.00)^a	4	3	7	6.9
	Total			7	3	10	9.9
TOTAL				51	50	101	100

Notă: 1) Pentru fiecare specie în parte, mediile de pe aceeaşi linie urmate de aceeaşi literă mică nu diferă semnificativ (testul ANOVA,

P = 0.05). 2) Pentru fiecare specie în parte, mediile de pe aceeaşi coloană urmate de aceeaşi literă mare nu diferă seminificativ (testul

ANOVA, P = 0.05). 3) In ambele cazuri, seturile de date neurmate de vreo literă nu au fost supuse analizei statistice.

4) Valorile din paranteză reprezintă abaterea standard.

Fig. 1. Dinamica prinderii muştelor de Strobilomyia la cursele vizuale testate la Hemeiuşi-Bacău

în 1992 (A: S. laricicola; B: S. melania; C: S. infrequens).

Masculi de Strobilomyia laricicola s-au capturat doar în prima săptămână la cursele orizontale, şi în primele două săptămâni la cursele verticale, în schimb femele au fost capturate în primele trei săptămâni, la ambele tipuri de curse, numărul capturilor la cursele verticale fiind mai mare în primele două săptămâni şi mai mic în a treia săptămână, când s-au înregistrat ceva mai multe exemplare la cursele orizontale. Capturarea atât a masculilor, cât şi a femelelor la cursele verticale încă din prima săptămână indică faptul că zborul acestei specii începuse cu cel puţin o săptămână înainte de instalarea curselor, dar capturarea de femele la cursele orizontale în ultima săptămână de zbor este dificil de explicat. Întrucât se consideră că plăcile de culoare galbenă dispuse în plan orizontal reprezintă un semnal nutriţional care atrage insecte imature sexual, în timp ce panourile cu benzi dispuse vertical imită contrastul dintre frunziş şi conuri şi reprezintă un semnal ce atrage insectele mature, aflate în căutarea unor locuri favorabile pentru ovipoziţi, la sfârşitul zborului e de aşteptat să fie doar adulţi maturi şi nu să predomine cei imaturi.

În cazul speciei Strobilomyia melania, în prima săptămână s-au capturat doar masculi, ceea ce - ţinând cont de faptul că masculii ies primii din pupe - ar denota că zborul era la început, dar aceştia au fost prinşi la cursele verticale, şi nu la cele orizontale cum era de aşteptat. In următoarele trei săptămâni numărul de masculi prinşi la cursele orizontale s-a redus treptat, iar cel prins la cursele verticale a crescut în acelaşi mod, evidenţiind clar trecerea de la o stare iniţială a populaţiei în care predominau insectele imature, la una finală, caracterizată prin predominarea sau chiar prin prezenţa exclusivă a insectelor mature.

Femelele au fost capturate aproape exclusiv la cursele orizontale, excepţie făcând doar două exemplare. Cei trei masculi de Strobilomyia infrequens au fost prinşi la cursele orizontale, în timp ce femelele au fost capturate şi la cursele verticale.

Analizând dinamica prinderii la curse a muştelor de Strobilomyia separat pe sexe, se poate concluziona că doar în cazul masculilor de Strobilomyia melania aceasta se apropie de dinamica reală a zborului, nu însă şi în cazul celorlate specii.

2.2. Utilizarea feromonilor sexuali sintetici pentru depistarea speciei Retinia perangustana

2.2.1. Compoziţia chimică a feromonului sexual de Retinia perangustana

a. Rezultatele analizelor de extract feromonal din 1995

Analizele gaz-cromatografice au evidenţiat prezenţa în extractul feromonal a 10 componente cu timp de retenţie cuprins între 22,23 şi 27,13 minute. Deşi feromonii lepidopterelor apar, în general, la un timp de retenţie cuprins între 15 şi 20 de minute, în acest interval nu a apărut nici un pic (vârf). Din analiza spectrelor de masă pentru componentele găsite şi compararea acestora cu spectrele compuşilor existenţi în biblioteca de date, a rezultat că cele două picuri majore sunt date de acidul palmitic şi de acidul Z,9-octadecenoic, denumit şi oleic. Existenţa acizilor graşi în extractele de abdomen este generală la toate insectele, deci nu prezintă importanţă.

De asemenea s-a identificat şi prezenţa unei aldehide cu 18 atomi de carbon cu legături duble. Compuşi similari sunt menţionaţi ca având activitate feromonală. Probabilitatea de 68 % de atribuire corectă a structurii îndeamnă însă la circumspecţie.

Componentele minore ale extractului au fost, fără excepţie, hidrocarburi saturate alifatice, cu lanţuri lungi de atomi de carbon. Existenţa acestor hidrocarburi în extractele feromonale s-a pus în evidenţă şi la alte specii, dovedindu-se că nu au nici un rol în transmisia feromonală.

b. Rezultatele analizelor din 1996

Pe baza analizei extractului feromonal din 1996 s-a evidenţiat existenţa a 30 de componente cu timp de retenţie cuprins între 12,37 şi 37,61 minute. In intervalul de timp de retenţie cuprins între 15 şi 20 de minute, interval în care apar feromonii lepidopterelor - aşa cum s-a menţionat anterior - nu s-a înregistrat decât un pic (vârf) mai important, respectiv la 16,69 minute, care corespunde hexadecanului. In afara acestui interval, cele două picuri majore obţinute corespund acidului palmitic şi acidului Z,9-octadecanoic.

Aldehida cu 18 atomi de carbon identificată în 1995 şi având un timp de retenţie de 24,041 minute nu a mai fost constatată. In schimb, la un timp de retenţie apropiat (24,343 min.) s-a găsit o altă substanţă ce ar putea avea rol de feromon, şi anume 1,2-Epoxy-1-vinylcyclododecene, a cărei probabilitate de atribuire corectă este însă de numai 50 %, ceea ce îndeamnă la multă prudenţă în interpretarea rezultatului.

2.2.2. Rezultatele testelor screening cu atractanţi sexuali

Teste screening cu atractanţi sexuali s-au efectuat în 1996-1998. In 1996, la cursele feromonale nu s-a capturat nici un exemplar de Retinia perangustana, nici la cele amorsate cu nade şi nici la cele martor, deşi - în condiţiile unei producţii bune de conuri (20,3 hl/ha) - mai mult de 10 % din conuri au fost infestate de larvele acestei specii.

Testul din 1997 (tabelul 2) a confirmat concluziile la care se ajunsese pe baza cercetărilor din anii 1989-1995 şi a scos în evidenţă - în plus - faptul că un efect atractant asupra adulţilor de Retinia perangustana se poate obţine cu amestecul E9-12Ac + Z9-12OH în raport de 1:1 şi doza de 1 mg/nadă, numărul mediu al capturilor de la varianta V₇ fiind de 10,3 ori mai mare decât la varianta martor şi diferenţa dintre aceste variante fiind asigurată statistic.

Un rezultat asemănător s-a mai obţinut doar cu varianta V₆ (E9-12Ac 800 μg + Z9-12Ac 200 μg + n-12Ac 500 μg) din 1991, ale cărei curse au capturat de 14,5 ori mai mult decât martorul. Comparând aceste două variante, V₆ din 1991 şi V₇ din 1997, se constată că ele au ca element comun compusul E9-12Ac. In primul caz, acest compus este majoritar, în al doilea caz el participă în compoziţie în aceeaşi proporţie cu un alcool. Aceste constatări conduc la concluzia că efectul atractant se datorează compusului E9-12Ac. Cum însă varianta V₁ din 1997 conţine acest compus în aceeaşi doză ca şi varianta V₇ şi are de 62 de ori mai puţine capturi, se poate trage concluzia că Z9-12Ac are efect inhibitor asupra componentei de bază sau că Z9-12OH are efect sinergic. Cel mai probabil, ambele concluzii sunt valabile.

In ce priveşte selectivitatea nadelor, s-a constatat că varianta cu atractivitatea cea mai mare (V₇ din 1997) a avut şi cea mai bună selectivitate, respectiv 82,7 %. Valori superioare s-au înregistrat însă la variantele V₆ (E9-12Ac 800 μg + Z9-12Ac 200 μg + n-12Ac 500 μg )şi V₂ (E9-12Ac 100 p. + Z9-12Ac 20 p. + n-12Ac 58 p. 30 μg/nadă) din 1991, respectiv 95,1 % şi 96,4 %.

Dintre variantele testate în 1998 (tabelul 3), iese în evidenţă varianta V₇ care conţine amestecul E9-12 Ac + E9-12OH, în raport de 1:1 şi în doza de 1 mg/nadă şi a avut o atractivitate foarte puternică, diferenţele faţă de celelalte variante testate fiind foarte semnificative. Intrucât, această diferenţa este asigurată statistic, se poate afirma cu certitudine că acest amestec are efect atractant asupra masculilor de R. perangustana. Faptul că din cele 2560 de exemplare capturate la V₇ numai 184 (7,2%) aparţin altor specii de lepidoptere, denotă o selectivitete bună a amestecului respectiv.

Dintre celelalte variante testate doar V₆ (Z9-12 Ac + E9-12OH, 1:1, 1 mg/nadă) a manifestat o oarecare atractivitate faţă de masculii acestei specii, capturându-se 42 de exemplare de R. perangustana, ceea ce reprezintă însă numai 1,7 % din totalul capturilor pe experiment şi de numai 1,75 ori mai mult decât varianta martor.

Tabelul 2. Rezultatele capturării fluturilor de R. perangustana la cursele feromonale

amorsate cu nade de la I. Ch. Cluj-Napoca (Hemeiuşi-Bacău, 1997)

Varianta experimentală	Nr. total exemplare capturate	Media	Eroarea mediei	% din total capturi/variantă
V1 Z9-12Ac 500 μg + E9-12Ac 500 μg	2	0.5^a	0.3	5.4
V2 Z9-12Ac 333 μg + E9-12Ac 333 μg + Z7-12Ac 333 μg	10	2.5^a	0.5	29.4
V5 E8E10-12Ac 1000 μg	7	1.75^a	0.8	20.6
V6 Z9-12Ac 500 μg + E9-12OH 500 μg	5	1.25^a	0.5	22.7
V7 E9-12Ac 500 μg + Z9-12OH 500 μg	124	31.0^b	7.6	82.7
V8 Martor	12	3.0^a	1.1	41.3
TOTAL	160

Notă: Mediile urmate de aceeaşi literă nu diferă semnificativ (testul ANOVA, P = 0.05). La efectuarea

analizelor datele au fost transformate în log (x+1).

Tabelul 3. Rezultatele capturării fluturilor de R. perangustana la cursele feromonale

amorsate cu nade formulate în 1998 (Hemeiuşi-Bacău, 1998)

Varianta experimentală	Nr. total exemplare capturate	Media	Eroarea mediei	% din total capturi/variantă
V1 - Z9-12Ac - E9-12Ac 1:1, 1 mg/nadă	19	6.3^a	4.1	65.5
V5 - E8E10-12Ac 1 mg/nadă	7	2.3^a	1.5	53.8
V6 - Z9-12Ac - E9-12OH 1:1, 1 mg/nadă	42	14.0^a	0.6	82.3
V7 - E9-12Ac - E9-12OH 1:1, 1 mg/nadă	2376	792.0^b	192.7	92.8
V8 Martor	24	8.0^a	5.6	92.3

Notă: Mediile urmate de aceeaşi literă nu diferă semnificativ (testul ANOVA, P = 0.05). La efectuarea analizelor

datele au fost transformate în log (x+1).

Procentul de exemplare de R.. perangustana capturate la toate celelalte variante se situează sub 1%, numărul de capturi de la fiecare variantă fiind inferior celui de la varianta martor.

Cu toate că V₇ a manifestat o atractivitate deosebită în plantajul de larice de la Hemeiuşi-Bacău, nu acelaşi lucru se poate spune şi în cazul amplasării acestei variante în arboretul de larice de la O.s.Tomnatic şi în arborii de larice din parcul oraşului Câmpulung Moldovenesc, unde nu s-a capturat nici un exemplar de Retinia perangustana. Aceasta s-ar putea datora faptului că în zonă populaţia acestei specii este foarte redusă.

In cazul variantelor formulate încă din 1997 şi care s-au testat şi în 1998, se evidenţiază - ca şi în anul precedent - varianta V_7.1 la care s-au capturat 90 din cele 106 exemplare de R. perangustana capturate la aceste variante (tabelul 4), ceea ce reprezintă 84,9%. Acest fapt confirmă rezultatele obţinute în anul precedent şi atestă atractivitatea amestecului E9-12:Ac + Z9-12:OH în raport de 1:1 şi doza de 1mg/nadă.

Tabelul 4. Rezultatele capturării fluturilor de R. perangustana la cursele feromonale amorsate

cu nade formulate în 1997 (Hemeiuşi-Bacău, 1998)

Varianta experimentală	Nr. total exemplare capturate	Media	Eroarea mediei	% din total capturi/variantă
V1.1 - Z9-12Ac - E9-12Ac 1:1, 1 mg/nadă	0	0.0^a	-	0.0
V2.1 - Z9-12Ac - E9-12 Ac - Z7-12Ac 1:1:1, 1 mg/nadă	2	1.0^a	-	50.0
V5.1 - E8E10-12Ac 1 mg/nadă	7	3.5^a	2.5	53.8
V6.1 - Z9-12Ac - E9-12OH 1:1, 1 mg/nadă	5	2.5^a	0.5	100
V7.1 - E9-12Ac - Z9-12OH 1:1, 1 mg/nadă	90	45^a	38.0	93.8
V8.1 Martor	2	1.0^a	1.0	33.3

Notă: Mediile urmate de aceeaşi literă nu diferă semnificativ (testul ANOVA, P = 0.05). La efectuarea analizelor

datele au fost transformate în log (x+1).

Lipsa asigurării statistice a diferenţelor dintre media capturilor la această variantă şi de la celelalte variante testate se datorează numărului prea mic de repetiţii în condiţiile unei variaţii mari a capturilor înregistrate de fiecare cursă. Această atractivitate este însă incomparabil mai redusă comparativ cu cea a variantei V₇. Se constată totuşi că are o bună selectivitate, numai 6 (6,3%) din cele 96 de exemplare capturate la această variantă aparţin altor specii de lepidoptere.

Comparând variantele V₇ şi V_6.1 din 1998 se constată că se confirmă ipoteza emisă pe baza rezultatelor din anii anteriori, şi anume că Z9-12Ac are efect inhibitor. Prin urmare, pentru a avea efect atractant faţă de masculii de Retinia perangustana, nadele feromonale trebuie să conţină ca element de bază compusul E9-12Ac, iar ca elemente auxiliare, cu efect sinergic, alcooli precum E9-12OH sau Z9-12OH. Este de presupus că adaosul de n-12 Ac ar putea mări şi mai mult efectul atractant al componentei de bază, cu condiţia ca dodecilul să nu depăşească 50 % din proporţia acestei componente. In ce priveşte doza, cea mai indicată pare a fi de 1-1,5 mg/nadă.

2.3. Dezvoltarea insectelor în conuri în funcţie de temperatura cumulată şi avertizarea momentelor optime de aplicare a măsurilor de protecţie cu ajutorul temperaturilor pozitive cumulate

Pe baza datelor culese în intervalul 1991-1995 s-a stabilit care este ritmul infestării conurilor de către insecte şi ritmul dezvoltării acestora în conuri în funcţie de temperatura cumulată (peste 5^o C, cu începere din prima zi a anului), rezultate ce se prezintă sintetic în figurile 2, 3, 4. Verificarea modelelor elaborate s-a făcut în intervalul 1996-1998, în plantajul de larice de la Hemeiuşi-Bacău.

In general, intervalele de temperaturi la care s-au produs diferite fenofaze ale insectelor se suprapun peste cele stabilite în modele, dar există şi unele abateri (tabelul 5).

Tabelul 5. Comparaţia între intervalele de temperaturi cumulate la care s-au produs diferite fenofaze ale insectelor

în anii 1996-1998 şi intervalele stabilite prin modelele de dezvoltare

Fenofaze	Model/Anul	Intervalele de temperaturi (^oz) la care s-au produs fenofazele respective la speciile:
		Resseliella	Strobilomyia^1	Retinia
Inceperea ovipoziţiei	Model	229-245	294-328	245-294
	1996	166.7-255.6	166.7-255.6
	1997	292.2-372.0	195.8-280.9	195.8-280.9
	1998	249.8-294.6	294.5-341.8	341.4-403.4
Inceperea ecloziunii	Model	294-330	328-382	412-447
	1996	255.6-356.4	356.4-463.2	463.2-550.7
	1997	292.2-372.3	280.9-372.4	280.9-372.4
	1998	294.6-341.4	294.5-341.8	403.4-483.9
Nr. maxim larve/con	Model	413-447	542-590	590-745
	1996	356.4-463.0	550.7-649.0	772.6-864.5
	1997	372.3-476.6		689.5-801.5
	1998	484.0-541.8	618.1-699.0	699.0-831.7
Inceperea părăsirii conurilor	Model	537-552	590-699	816-878
	1996	463.0-550.7	649.0-722.6	864.5-986.9
	1997	476.6-529.2	588.1-689.5	801.5-904.7
	1998	541.8-618.1	699.0-815.0	831.7-923.5

Notă: 1) Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens.

Abaterile de la modele sunt - de regulă - pozitive, adică indică valori mai mari ale sumelor de temperaturi la care se produc diferite fenofaze. Aceasta sunt urmările nedepistării insectelor în stadiul de ou sau de larvă chiar din momentul apariţiei primelor exemplare sau neregularităţilor pe care le prezintă curbele ce redau numărul mediu de indivizi/con în condiţiile în care s-au folosit pentru analize eşantioane mici deşi variabilitatea a fost foarte mare. Există însă şi unele abateri negative, care indică faptul că unele fenofaze se pot produce mai devreme decât s-a estimat prin modelele elaborate. Acestea se referă în principal la momentele de începere a ovipoziţiei şi a eclozării larvelor. Ca urmare, deşi modelele rămân în general valabile, este necesară ajustarea într-o oarecare măsură a intervalelor stabilite în modele şi anume: limita superioară a intervalului de începere a ovipoziţiei este de 255^oz pentru Strobilomyia melania şi 281^oz pentru Retinia perangustana, iar limita superioară a intervalului de începere a eclozării este de 342^oz în cazul larvelor de Strobilomyia melania şi 372^oz în cazul omizilor de Retinia perangustana.

Faptul că abaterile pozitive menţionate se datorează erorilor de eşantionaj şi eventual erorilor de depistare a prezenţei insectelor la analizarea conurilor este confirmat de datele privind dinamica prinderii fluturilor de Retinia perangustana la cursele amorsate cu atractanţi sexuali (fig. 5).

Astfel, în 1997 în intervalul în care s-au capturat primii masculi (195-280,9^oz) s-au găsit şi primele ouă în conuri, conform modelului, în timp ce în 1998 primele ouă s-au găsit doar în intervalul de timp în care temperatura cumulată a crescut de la 341,4 la 403,4^oz. Totuşi, primii fluturi capturaţi în 1998 s-au înregistrat tot în intervalul prevăzut de model pentru începerea ovipoziţiei, respectiv între 249,8 şi 294,6^oz. In plus, datele din aceeaşi figură confirmă faptul că majoritatea fluturilor zboară între 250 şi 450^oz, cu vârful curbei de zbor în prima parte a intervalului menţionat. Prin urmare, nu sunt motive de a reconsidera intervalele stabilite pentru momentul când se înregistrează numărul maxim de larve în conuri şi pentru începerea părăsirii conurilor.

Având în vedere faptul că durata dezvoltării embrionare în cazul principalilor dăunători ai conurilor şi seminţelor de larice este de cca. 7-10 zile, aplicând un tratament la o săptămână după începerea ovipoziţiei se surprinde începerea ecloziunii

Fig. 5. Dinamica prinderii masculilor de Retinia perangustana la cursele amorsate cu atractanţi sexuali în funcţie de

dinamica temperaturilor pozitive (> 5^oC) cumulate de la începutul anului (Hemeiuşi-Bacău, A - 1997; B - 1998).

Totodată, dacă se foloseşte un insecticid cu o remanenţă de 14-21 zile se poate acoperi întregul interval de ovipoziţie, întrucât zborul şi ovipoziţia durează - în mod normal - 3-4 săptămâni. Prin urmare, aplicarea tratamentelor trebuie să se facă atunci când sumele de temperaturi cumulate de la cea mai apropiată staţie meteorologică (preferabil la distanţă mai mică de 10 km de plantaj şi situată în condiţii staţionale similare) se încadrează în intervalele ce definesc începutul ecloziunii, respectiv: 245-270^oz pentru Strobilomyia laricicola, 294-330^oz pentru Resseliella skuhravyorum, 328-342^oz pentru Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens, [372]412-447^oz pentru Retinia perangustana şi 815-850^oz pentru Dioryctria abietella. Deoarece majoritatea insecticidelor folosite în prezent au o remanenţă mai redusă (până la 14 zile), pentru o protecţie eficientă, în mod normal trebuie ca după primul tratament, al cărui moment de aplicare se stabileşte după suma temperaturilor cumulate, să se mai aplice un tratament la 12-14 zile.

In majoritatea situaţiilor, plantajele nu sunt infestate cu un singur dăunător, ci cu un complex de asemenea dăunători. La aplicarea tratamentelor trebuie să se aibă în vedere atât importanţa fiecărui dăunător (în funcţie de pagubele pe care le-ar putea cauza dacă nu se aplică măsuri de combatere), cât şi decalajul fenologic dintre dăunători. Situaţiile cele mai complexe sunt acelea în care coexistă la densităţi ridicate populaţii ale tuturor insectelor conospermatofage: Resseliella, Strobilomyia spp., Retinia perangustana şi Dioryctria abietella. In asemenea situaţii, primul tratament trebuie aplicat la 250-330^oz, al doilea la 12-14 zile după primul şi al treilea la 815-850^oz.

Deşi în prezent singura modalitate eficientă de a ţine sub control populaţiile de dăunători asociaţi fructificaţiei o reprezintă tratamentele chimice, este de presupus că în viitor se vor pune la punct şi procedee biologice de combatere. In asemenea situaţii, şi intervalele de temperaturi stabilite pentru celelalte fenofaze ar putea avea aplicabilitate practică în avertizarea momentelor optime de combatere. Ca exemplu, în cazul aplicării tratamentele cu Bauveria bassiana împotriva speciilor de Strobilomyia la ieşirea larvelor din conuri şi retragerea lor în litieră, momentul optim de aplicare s-ar situa în jurul datei la care se înregistrează cca. 600^oz.

2.4. Avertizarea momentului optim de combatere a larvelor de Retinia perangustana cu ajutorul atractanţilor sexuali

Cursele feromonale pot fi folosite nu numai pentru depistarea prezenţei dăunătorului, ci şi pentru a semnala momentul optim de aplicare a eventualelor tratamente. Acest lucru este posibil, deoarece între dinamica zborului adulţilor (care este surprinsă destul de bine prin capturarea masculilor la curse) şi apariţia larvelor în conuri este o corelaţie destul de strânsă, aşa cum rezultă şi din datele prezentate în tabelul 6.

Tabelul 6. Dinamica infestării conurilor cu larve în funcţie de dinamica zborului masculilor de Retinia perangustana

Evenimente biologice	Intervalul (zilele) de producere a evenimentelor biologice în:
	1991	1992	1993	1994	1997	1998
Inceputul zborului (Primele capturi la curse)	129-136^*	113-121	117-123	104-111	122-129^*	104-111^*
Zborul cel mai intens (Nr. maxim de capuri la curse)	129-136	121-128	123-131 138-148	111-118	122-129	111-118
Incheierea zborului (Ultimele capturi la curse)	192-199	128-135	153-162	125-132	135-143	139-148
Primele ouă în conuri		113-121	117-123	111-118	122-129	118-125
Primele larve în conuri		135-142	138-148	125-132	129-135	125-132
Nr. maxim de larve în conuri	158-163	150-155	@ 148	139-153	163-170	153-161

Notă: *) Primele capturi s-au înregistrat chiar în prima săptămână după instalarea curselor şi nu este exclus ca zborul să fi început mai devreme.

Astfel, se poate constata că primele ouă sunt depuse în săptămâna în care se înregistrează şi primele capturi la curse, iar primele larve apar - de regulă - în a doua săptămână după primele ouă, respectiv în prima săptămână după zborul masiv al masculilor, intensitatea maximă a zborului realizându-se obişnuit în cea de-a două săptămână de zbor. Eclozarea majorităţii larvelor se face într-un interval de până la 4 săptămâni, cât durează - de regulă - şi zborul, iar numărul maxim de larve în conuri se înregistrează la cca. 3-4 săptămâni după zborul cel mai intens. Prin urmare, protejarea fructificaţiei laricelui împotriva acestui dăunător se poate face eficient aplicând un tratament în interval de 7-10 zile după atingerea intensităţii maxime a zborului, cu un insecticid care să aibă o remanenţă de două săptămâni. In acest mod sunt distruse cele mai multe larve fără a fi nevoie de două sau mai multe tratamente. Totuşi, dacă în acelaşi plantaj sunt prezenţi şi produc pagube importante şi dăunătorii Reseliella skuhravyorum Skrz. şi / sau Strobilomyia melania (Ackl.) ori Strobilomyia infrequens (Ackl.), este necesar ca primul tratament să se aplice la începutul zborului fluturilor de R. perangustana, iar al doilea după 10-14 zile.

3. Concluzii

a) Cu privire la utilizarea curselor vizuale pentru depistarea muştelor din genul Strobilomyia s-a stabilit că:

·acestea pot fi folosite pentru depistarea prezenţei dăunătorilor din genul Strobilomyia, în mod deosebit a speciilor S. laricicola şi S. melania.

·datorită faptului că aceste curse nu sunt în egală măsură atractante pentru cele trei specii de muşte, se ajunge la o supraestimare a ponderii speciei S. laricicola în complexul de anthomiide dintr-o cultură şi la subestimarea ponderii celorlalte, în special a speciei S. infrequens.

·în cazul speciei S. laricicola cursele capturează preponderent femele, iar în cazul muştelor de S. melania preponderent masculi.

·dinamica prinderii la curse a muştelor de Strobilomyia se apropie de dinamica reală a zborului doar în cazul masculilor de Strobilomyia melania, nu însă şi în cazul celorlate specii.

·rezultatele actuale sunt insuficiente pentru a stabili un model al evoluţiei populaţiilor de insecte în funcţie de fluctuaţiile producţiei de conuri, model care să stea la baza elaborării unei metode de prognoză.

·sunt necesare teste suplimentare, inclusiv în alte plantaje sau arborete de larice pentru a verifica dacă muştele de Strobilomyia din alte populaţii răspund în acelaşi mod la stimulii vizuali testaţi.

·cercetări ulterioare vor trebui să elucideze dacă există vreo corelaţie între nivelul populaţiilor şi capturile de insecte la curse şi în ce măsură nivelul producţiei de conuri influenţează capturile.

b) Cercetările efectuate în vederea stabilirii compoziţie chimice a feromonului sexual de Retinia perangustana au arătat că:

·extractul din glandele feromonale conţine unele substanţe care ar putea juca rol de feromon. Acestea sunt: Z9,17-octadecadienal şi 1,2-Epoxy-1-vinylcyclododecene. Probabilitatea de atribuire corectă a structurii depistate în amestec acestor substanţe este însă prea redusă (68 şi respectiv 50 %) pentru a trage vreo concluzie sigură.

·nadele feromonale, pentru a fi atractante faţă de masculii de Retinia perangustana trebuie să conţină ca element de bază compusul E9-12Ac, iar ca elemente auxiliare, cu efect sinergic, alcooli precum E9-12OH sau Z9-12OH, în raport de 1:1.

·este de presupus că adaosul de n-12 Ac ar putea mări şi mai mult efectul atractant al componentei de bază, cu condiţia ca dodecilul să nu depăşească 50 % din proporţia acestei componente.

·doza cea mai indicată pare a fi de 1-1,5 mg/nadă.

c) Cercetările privitoare la dezvoltarea insectelor in funcţie de temperatură au condus la următoarele concluzii:

·zborul adulţilor de Strobilomyia laricicola începe înainte de a se cumula 200^oz şi durează până la aproximativ 400^oz. Pentru celelalte două specii de anthomiide intervalul de zbor este cuprins între 210^oz şi 580^oz. In cazul tortricidului Retinia perangustana, zborul începe la 210-245^oz şi se extinde până la 450-500^oz, mai rar până la 600-650^oz, cu un maxim în intervalul 250-450^oz. Inceputul ovipoziţiei se situează între 229-245^oz la Resseliella skuhravyorum, 210-245^oz la Strobilomyia laricicola, cca. 255^oz pentru Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens, şi 245-281^oz pentru Retinia perangustana. Ecloziunea începe la 294-330^oz în cazul larvelor de Resseliella skuhravyorum, la 245-270^oz în cazul celor de Strobilomyia laricicola, la 328-342^oz în cazul celor de Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens, la cca. 372^oz pentru Retinia perangustana şi la 816-905^oz pentru Dioryctria abietella. Ultimele ouă de Resseliella skuhravyorum aparent viabile se găsesc în conuri când suma temperaturilor ajunge la 413-447^oz, cele de Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens la 542-590^oz, iar cele de Retinia perangustana la 590-745^oz. Inceputul părăsirii conurilor se estimează a fi la 537-552^oz pentru Resseliella skuhravyorum, la 590-699^oz pentru Strobilomyia spp. şi la 816-878^oz pentru Retinia perangustana. Peste 90 % din larvele de Resseliella, Strobilomyia spp. şi Retinia părăsiseră conurile când s-au acumulat 770^oz, 1000^oz şi respectiv 1100^oz.

·pentru dezvoltarea embrionară s-au estimat a fi necesare 50^oz în cazul speciei Resseliella skuhravyorum, 30^oz pentru Strobilomyia laricicola, 45^oz pentru Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens, şi 160^oz pentru Retinia perangustana, iar pentru dezvoltarea larvară în conuri 255^oz pentru Resseliella, 275^oz pentru Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens, şi 415^oz pentru Retinia.

·în partea de vest a ţării, respectiv la Săcuieni-Bihor şi la Vidolm (Munţii Apuseni), există o rasă ecologică aparte de Resseliella skuhravyorum, care infestează conurile după anthomiide, aşa cum se întâmplă şi în Alpii francezi. Această rasă preferă conurile deja vătămate de anthomiide.

·în cazul anthomiidului Strobilomyia laricicola, la altitudini foarte joase, unde frecvenţa îngheţurilor târzii este mare, s-a selectat o formă tardivă care zboară şi îşi depune ouăle cu foarte puţin timp înaintea celorlalte două specii congenere şi nu înainte cu cca. o lună cum se întâmplă în Alpii francezi la altitudini de peste 1000 m.

d) Concluziile privind avertizarea momentelor optime de aplicare a măsurilor de protecţie cu ajutorul temperaturilor pozitive cumulate sunt:

·aplicarea tratamentelor trebuie să se facă atunci când sumele de temperaturi cumulate de la cea mai apropiată staţie meteorologică (preferabil la distanţă mai mică de 10 km de plantaj şi situată în condiţii staţionale similare) se încadrează în intervalele ce definesc începutul ecloziunii, respectiv: 245-270^oz pentru Strobilomyia laricicola, 294-330^oz pentru Resseliella skuhravyorum, 328-342^oz pentru Strobilomyia melania şi Strobilomyia infrequens, [372]412-447^oz pentru Retinia perangustana şi 815-850^oz pentru Dioryctria abietella.

·deoarece majoritatea insecticidelor folosite în prezent au o remanenţă mai redusă (până la 14 zile), pentru o protecţie eficientă, în mod normal trebuie ca după primul tratament, al cărui moment de aplicare se stabileşte după suma temperaturilor cumulate, să se mai aplice un tratament la 12-14 zile.

·în majoritatea situaţiilor, plantajele nu sunt infestate cu un singur dăunător, ci cu un complex de asemenea dăunători. La aplicarea tratamentelor trebuie să se aibă în vedere atât importanţa fiecărui dăunător (în funcţie de pagubele pe care le-ar putea cauza dacă nu se aplică măsuri de combatere), cât şi decalajul fenologic dintre dăunători. Situaţiile cele mai complexe sunt acelea în care coexistă la densităţi ridicate populaţii ale tuturor insectelor conospermatofage: Resseliella, Strobilomyia spp., Retinia perangustana şi Dioryctria abietella. In asemenea situaţii, primul tratament trebuie aplicat la 250-330^oz, al doilea la 12-14 zile după primul şi al treilea la 815-850^oz.

·intervalele de temperaturi stabilite pentru celelalte fenofaze ale insectelor ar putea avea aplicabilitate practică în avertizarea momentelor optime de combatere în cazul utilizării unor procedee din cadrul metodei biologice. In cazul aplicării tratamentele cu Bauveria bassiana împotriva speciilor de Strobilomyia la ieşirea larvelor din conuri şi retragerea lor în litieră, momentul optim de aplicare s-ar situa în jurul datei la care se înregistrează cca. 600^oz.

e) în ce priveşte avertizarea momentului optim de combatere a larvelor de Retinia perangustana cu ajutorul atractanţilor sexuali s-a stabilit că:

·protejarea fructificaţiei laricelui împotriva acestui dăunător se poate face eficient aplicând un tratament în interval de 7-10 zile după atingerea intensităţii maxime a zborului, cu un insecticid care să aibă o remanenţă de două săptămâni.

·dacă în acelaşi plantaj sunt prezenţi şi produc pagube importante şi dăunătorii Reseliella skuhravyorum Skrz. şi/sau Strobilomyia melania (Ackl.) ori Strobilomyia infrequens (Ackl.), este necesar ca primul tratament să se aplice la începutul zborului fluturilor de R. perangustana, iar al doilea după 10-14 zile.

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.