Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

Cercetări privind fundamentarea managementului cinegetic modern

Aurel Gângă

1. Scopul şi obiectivele cercetării

Cercetările s-au bazat pe următoarele aspecte şi priorităţi de acţiune: reiterarea situaţiei cerbului carpatin în decursul unei perioade îndelungate de timp şi evidenţierea unor praguri limită legate de impactul ecologic; deconspirarea punctelor deficitare ale managementului cinegetic tradiţional; identificarea unor metode de management cinegetic aplicate în prezent pe plan mondial, care pot înnobila metodele tradiţionale uzitate în ţara noastră; formularea şi exprimarea unor metode moderne de management cinegetic, în vederea păstrării echilibrelor în natură şi productivităţii biocenozelor, cu respectarea principiului asigurării permanenţei resurselor în ecosisteme durabile.

Au fost considerate necesare următoarele obiective: formularea unor strategii moderne de management cinegetic; analizarea parametrilor de calcul al bonităţii fondurilor de vânătoare şi cercetarea reprezentativităţii acestora; studierea dificultăţilor şi deficienţelor constatate prin aplicarea actualelor chei de bonitare; studierea modificărilor în ecosistemele forestiere ( de ordin structural şi de gestiune a resurselor ) şi în strategiile de gospodărire silvocinegetică, ce impun noi criterii de bonitare; studii fitocenotice, de biotop şi populaţionale, precum şi studii vizând unii factori socio-economici şi de gospodărire silvocinegetică, în vederea identificării unor parametri reprezentativi în exprimarea bonităţii fondurilor de vânătoare; alegerea din multitudinea de factori influenţi a celor cu pondere majoră în vederea formulării unor criterii juste de bonitare şi întocmirea unor noi chei de diagnoză cinegetică.

2. Lucrări efectuate

Cercetările au îmbinat lucrări de birou (cuprinzând, în general, obiectivele unei ample documentări şi informări privind statica şi dinamica populaţiilor de cervide în fonduri de vânătoare de diverse categorii de bonitate, în interdependenţă cu caracteristici de habitat locale), cu lucrări de teren cu caracter predominat itinerant, cuprinzând observaţii, măsurători, inventarieri, investigaţii şi interviuri.

Lucrările cu caracter staţionar şi permanent cuprinzând blocuri experimentale organizate după metode statistice au dat rezultate îndeosebi în analizarea factorilor influenţi în determinarea coeficienţilor din grilele de diagnoză ecologică. Pentru surprinderea diversităţii, au fost organizate cercetări pe itinerar şi în staţionar completate de date obţinute pe baze de chestionare (fişe anchetă) la care au fost angrenaţi responsabilii cu activitatea cinegetică din direcţiile silvice.

In determinarea coeficienţilor din grila de diagnoză ecologică, îndeosebi pentru aspectele legate de factori ecologici influenţi, au fost antamate şi aprofundate experimentele de la temele A 14/1996: “Dinamica şi calitatea populaţiilor de cervide din Carpaţii Orientali şi factorii de influenţă”; RB 16/1997: ”Cercetări privind renaturarea vânatului crescut în captivitate” şi A-63/1993: “Stabilirea de măsuri cinegetice şi silviculturale pentru ridicarea bonităţii fondurilor de vânătoare şi diminuarea pagubelor produse de cerbul carpatin în culturile forestiere de răşinoase din D.S. Suceava. Pentru surprinderea situaţiei din trecut, cele mai utile metode au fost documentarea amplă şi metoda fişelor anchetă. Pentru ilustrarea situaţiei actuale în vederea trasării unor linii de management cinegetic modern, cele mai eficiente s-au dovedit a fi metoda observaţiei, experimentul, interviul, investigaţia şi dialogul cu personalul specializat al Filialelor Romsilva, în baza unui chestionar special conceput. Materialul documentar cules de colectivul temei, cât şi cel primit sau rezultat din colaborarea cu Filialele Romsilva R.A a fost sistematizat pe aspecte de cercetare şi alte grupări logice, pretabil la prelucrarea automată.

3. Concluzii

3.1 Elaborarea metodelor de management cinegetic pe habitate şi zone geografice

“Asocierea omului cu animalele sălbatice este la fel de grea sau de uşoară ca şi asocierea între diferiţi oameni” (Aldo Leopold - părintele spiritual al managementului cinegetic american).

1. Starea actuală, din punct de vedere al activităţii cinegetice, ia nuanţe de “stare conflictuală”. Ea a fost generată de o multitudine de factori complex conjugaţi, dintre care trebuie menţionaţi:

- superspecializarea (în direcţii stricte) activităţilor umane, a înstrăinat omul de mecanismele de funcţionare ale naturii, pe care a transformat-o ( pe alocuri ireversibil ) în defavoarea sa; anumite resurse nu mai sunt regenerabile fără eforturi umane şi materiale sau se regenerează în dezacord cu pretenţiile sau aşteptările sale. De exemplu, se doreşte vânat cât mai mult, cu trofee de calitate, iar pe de altă parte spaţiul şi ambientul vital al acestuia îi este îngustat mereu, cu repeziciune;

- o conservare a structurii naturale a pădurilor ( care asigură cea mai mare şi mai sigură productivitate cinegetică), pe o suprafaţă considerabilă, nu mai este previzibilă în viitorul apropiat. In prezent, sunt puţine eforturi încununate cu succes în această direcţie, iar acestea se referă, în general, la suprafeţe relativ mici, ale unor ocoale cu tradiţie sau în unele zone foarte greu accesibile. Mai ales în ultima perioadă, odată cu adoptarea noilor forme de proprietate asupra pădurilor, structura naturală a acestora nu este, în general, un ţel acceptat. Aici apar diverse conflicte între deţinătorul pădurii şi gestionarul fondului de vânătoare. Mai apoi modalităţile de conservare a pădurilor naturale nu sunt îndeobşte cunoscute, iar consecinţele pe care le incumbă pădurea artificială asupra faunei cinegetice sunt privite cu dezinteres, din cauza sacrificiilor pe care le presupune;

- specialiştii din unităţile silvice au competenţe şi puteri de decizie ce le sunt limitate prin superspecializare strictă;

- nu a fost formulată o strategie la nivel naţional în vederea soluţionării “conflictelor de ţel”, între forurile în tangenţă cu viaţa vânatului, în vederea integrării intereselor comune în cadrul “minimumului de sacrificii şi renunţări” cu respectarea principiului conservării biodiversităţii şi a celorlalte principii statuate în Legea Protecţiei Mediului nr.137/1995.

2. Şansa sigură a progresului în cinegetică va fi managementul cinegetic (în momentul în care va putea fi aplicat consecvent, interdisciplinar, ecologic, prin structuri organizatorice capabile să stabilească atât “ţelul comun“, cât şi modurile de mediere, stabilire a măsurilor de soluţionare - în vederea atingerii acesteia - şi respectării acestor măsuri). Până la acest stadiu (când, poate, ne vom putea racorda la un management cinegetic unitar în Europa prin monitorizare), vor trebui soluţionate următoarele probleme:

- găsirea unor forme de proprietate asupra terenurilor şi vânatului, care să se preteze aplicării unui management cinegetic unitar;

- stabilirea unor structuri organizatorice noi (inerţia, anacronismul şi lipsa de competenţă fiind contraproductive);

- găsirea unor noi forme de organizare (oficiile de vânătoare, protecţia animalelor şi protecţia mediului pot fi integrate într-un singur oficiu, cu atributele unei conduceri moderne);

- finanţare fără dificultăţi birocratice şi fără conotaţii politice sau emoţional - sentimentale.

- găsirea unor modalităţi de împărţire a sarcinilor atât în proprietăţile de stat cât şi în cele private (în aşa fel încât managementul în proprietăţile private să fie “ câinele de aret “ al managementului de stat;

- formularea şi adoptarea unei legi, pe baza căreia reprezentanţii forurilor în tangenţă cu viaţa vânatului (silvicultura, agricultura, urbanism, turism, întreprinderi de pajişti alpine, protecţia mediului etc.) să poată fi convocate necondiţionat, la nevoie, în vederea stabilirii “ţelului comun”;

- realizarea unei strategii de cointeresare a tuturor factorilor în atingerea “ ţelului comun”;

- se vor trasa căile de îndeplinire a variantelor-soluţii, alegându-se ordinea priorităţilor.

3. Deşi omul este în primul plan, nu trebuie scăpat din vedere că animalele şi habitatele trebuie protejate şi exploatate împreună (fig. 1) şi că afectarea habitatelor aduce mari şi uneori ireversibile schimbări în viaţa animalelor, conducând adesea la dispariţia acestora. In primă urgenţă în activitatea cinegetică românească vor trebui soluţionate următoarele probleme:

- organizarea unei ample acţiuni de perfecţionare (prin cursuri urmate de testări eliminatorii) a personalului cu atribuţii pe linie cinegetică, în vederea cunoaşterii exemplare a problemelor de ecologia, etologia, cultura şi valorificarea vânatului, precum şi a tuturor cunoştinţelor care definesc habitatele;

- având în vedere că animalele sălbatice au pierdut dramatic din spaţiul de viaţă prin alterarea habitatelor, se impune o reevaluare a condiţiilor trofice şi de habitat actuale. Legat de aceasta, se impune rebonitarea fondurilor de vânătoare şi calcularea parametrilor de gospodărire optimă; se va proceda la adoptarea unui ciclu de bonitare de maximum 5 ani, având în vedere transformările rapide, de esenţă în habitatele care se antropizează necontenit, cât şi în structura populaţiilor de cerb nevoite a se adapta noilor condiţii;

- după o evaluare (recensământ) prudentă, responsabilă (fără cifrele din anii anteriori drept “ sursă de inspiraţie” ) a efectivelor se vor prescrie măsurile de normalizare a acestora pe structuri populaţionale;

- se vor stabili cuantumurile de daune produse de cerb considerate “suportabile” şi se vor stabili cotele despăgubirilor pentru daunele produse de această specie (fără această măsură populaţia nu va putea fi nicicând conştientizată să preţuiască şi să iubească vânatul !);

- se va calcula judicios necesarul şi se va urmări administrarea cu stricteţe a hranei complementare în perioada critică de iarnă (modalităţile de calcul, diverse, vor fi comparate prin observaţii, analizând hrana consumată, luând în considerare rata mortalităţilor, analizând conţinuturi stomacale etc.);

- se vor inventaria fondurile de vânătoare cu bonitate pentru cerb, dar din care acesta lipseşte, în vederea organizării acţiunilor de populare sau repopulare, după caz.

Fig. 1. Schema sintetică a gospodăririi cinegetice

4. Corectarea unor deficienţe de ordin tehnico administrativ:

- acţiunea de selecţie trebuie demarată înainte de, precum şi în perioada boncănitului (la începutul sezonului de vânătoare), adică începând cu data de 1 septembrie, când există criteriul indubitabil de selecţie la juvenili (exemplarele de selecţie încă nu au început năpârlirea) şi se împiedică posibilitatea participării la împerechere a cerbilor adulţi de selecţie;

- autorizaţiile de împuşcare pentru cerbi de recoltă să fie eliberate spre sfârşitul perioadei de boncănit, după ce aceştia şi-au transmis deja caracterele;

- instituirea de măsuri drastice împotriva personalului de specialitate angajat care încearcă, umilitor, să promoveze vânătoarea cu străinii, sfidând regulile de mai sus, sau favorizând consecvent împuşcarea cerbilor de viitor (valoroşi, dar ieftini);

- eliberarea autorizaţiilor pentru trofeu să fie făcută cu mult discernământ, analizând şi dacă structura populaţiei permite acest lucru (a nu se sacrifica şi ultimii genitori);

- reconsiderarea importanţei registrului trofeelor împuşcate, etalarea trofeelor de selecţie şi recoltă în săli de şedinţe, organizarea anuală la nivel de direcţie silvică a unei expoziţii cu trofeele (selecţie şi recoltă) recoltate în anul respectiv şi efectuarea de instructaje privind selecţia, având exemple concrete; sancţionarea disciplinară sau administrativă a cazurilor de neglijenţă sau subestimare a acestor aspecte;

- stimularea realizării planului de selecţie în prima parte a epocii de vânare, ştiind că, până în luna februarie, cerbii pot pierde 20 - 25 % din greutate. In acelaşi timp, aceste exemplare consumă nejustificat din hrana destinată efectivului de reproducţie.

5. Corectarea altor neajunsuri:

- asigurarea activităţii cinegetice cu suficient personal, atent testat şi instruit, dotarea corespunzătoare a acestora şi iniţierea unor demersuri în vederea promulgării unui cadru legislativ care să poată garanta legitima apărare a personalului şi lărgirea limitelor în care acesta îşi poate face datoria;

- găsirea mecanismului financiar-contabil prin care, necondiţionat cca. 50 % din beneficiul realizat la activitatea de vânătoare să fie reinvestit în amenajări vânătoreşti;

- găsirea unor alternative de finanţare din partea unor ramuri economice conexe care, direct sau indirect, beneficiază de pe urma fondului cinegetic şi a practicării vânătorii (comerţ, turism, transporturi, uzine armament şi accesorii, etc.). Organizarea participării acestora la programul de protecţie şi dezvoltare a fondului cinegetic.

6. Parcurile de vânătoare, în vederea practicării vânătorii cu străinii, dacă sunt bine gospodărite, sunt o perfectă alternativă de conservare a genofondului “ din liber “. Acestea pot asigura obţinerea de beneficii importante, garantând succesul vânătorii (implicit încasarea de valută). Sunt necesare însă fonduri pentru crearea şi întreţinerea acestora la standarde sever fixate. Altfel, în condiţiile unor densităţi mari de vânat, pot genera evenimente de ordin catastrofal, cum ar fi epizootiile, mortalităţile în masă din cauza foamei, etc. In vederea evitării riscurilor, este necesar a fi iniţiat un program de cercetare - proiectare în această direcţie.

7. Pentru ca managementul cinegetic românesc să poată fi integrat strategic în cel european trebuie reţinute următoarele aspecte:

- critica adusă vânătoarei trebuie analizată cu discernământ. Managementul înseamnă mai mult decât gospodărirea vânatului şi reglementarea vânătoarei; sunt de soluţionat multe aspecte asemănătoare opticii orăşeanului despre agricultură;

- managementul cinegetic vizează, în ansamblu, viaţa tuturor animalelor sălbatice, nefăcând distincţie între specii aşa-zis “principale”, “secundare”, “specii ocrotite” şi “dăunători” sau “specii de interes vânătoresc” şi alte animale”. De asemenea habitatele trebuie analizate în ansamblul lor, nicidecum cu detalieri de tip “individual”.

- cei mai mari duşmani ai acestei discipline sunt tradiţia vânătorească şi anacronismul. A justifica luare de poziţie cu “aşa a procedat şi tata şi bunicul” ar însemna a rămâne la sapă de lemn.

3.2 Criterii de bonitare şi chei de diagnoză ecologică pentru optimizarea populaţiilor de cerb în fondurile de vânătoare din românia

In urma analizei diferenţiate a factorilor influenţi prevăzuţi în “Cheia de diagnoză ecologică”, a excluderii parametrilor nereprezentativi în exprimarea bonităţii şi a introducerii unora dintre indicii de bonitate relevanţi, grila de diagnoză ecologică a fondurilor de vânătoare populate cu cerb, are următoarea configuraţie (tab. 1).

Tabelul 1. Grilă de diagnoză ecologică a fondurilor de vânătoare populate cu cerb carpatin

Nr crt	Factorul de mediu	Aspectul factorului de mediu	Punc taj	Aspectul factorului de mediu	Punc taj	Aspectul factorului de mediu	Punc taj	Aspectul factorului de mediu	Punc taj
A. FACTORI ABIOTICI
1.	Ape curgătoare sau stătătoare	Se găsesc uniform răspândite pe suprafaţa fondului de vânătoare	50	Se găsesc uniform răspândite numai în pădure	30	Distanţa până la sursa de apă cea mai apropiată < 2,5 km	15	Distanţa până la sursa de apă cea mai apropiată > 2,5 km	0
2.	Zăpada	Grosinea medie a stratului de zăpadă este < 20 cm şi se menţine mai puţin de 40 zile/an. Nr. mediu anual al zilelor de îngheţ < 80.	50	Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 21-30 cm şi se menţine 41-60 zile/an. Ingheţ 80 - 150 zile	40	Grosimea medie a stratului de zăpadă este de 31-40 cm. Zile îngheţ 150 - 180 zile	20	Grosimea medie a stratului de zăpadă este > 40 cm. Ingheţ > 180 zile	0
B. FACTORI BIOTICI SI DE CULTURĂ CINEGETICI
3	Vegetaţia forestieră	Zona I : FM1 - FD4 FD3 FD2	30	Zona II : FM2	20	Zona III : FM3	10	Zona IV : Gol munte CF	0
4	Mărimea trupurilor de pădure	Trupuri de pădure > 7500 ha	20	Trupuri de pădure de 5000-7500 ha	10	Trupuri de pădure de 2000-5000 ha	5	Trupuri de pădure < 2000 ha	0
5	6.3 Clasele de vârstă şi consistenţa pădurii	Clasele de vârstă I + VI reprezintă > 50% din supraf. pădurii. Regenerare naturală foarte activă ( > 0,5 S).	30	Clasele I + VI 40 - 50% din supraf. pădurii. Regenerare naturală activă ( > 0,4 S)	20	Clasele I + VI 30 - 40% din supraf. pădurii. Regenerare naturală 0,2 - 0,4 S)	10	Clasele I + VI < 30% din supraf. pădurii. Regenerare naturală < 0,2 S)	0
6	Subarboretul	Este format din > 3 specii repartizate în pâlcuri pe > 0,6 S	25	Format din 2 - 3 specii pe 0,4 - 0,6 S	15	Format din < 2 specii pe < 0,4 S	5	Format din < 2 specii pe < 0,2 S	0
7	Hrana vânatului	Destinate hranei vânatului suprafeţe depăşind 5% din supraf. fondului de vânătoare, cultivate agricol. Se acordă hrană complementară în perioada noiembrie - martie	25	Pentru hrana vânatului ogoare însumând 4 - 6 % din supraf. F.v. Se acordă hrană complementară în perioada critică de iarnă.	10	Suprafaţa detinată hranei vânatului între 1 - 4% din supraf. F.v. Se acordă hrană complementară în funcţie de posibilităţi locale	5	Supraf. destinată vânatului < 1% din F.v. Nu sunt preocupări pentru furaj oferit	0
8	Sporul natural	> 45 %	50	35 - 45%	30	15 - 35%	15	< 15 %	5
9	Număr de exemplare din grupul familial	< 5 exemplare în perioada de iarnă	15	5 - 7 exemplare	10	7 - 10 exemplare	5	> 10 exemplare	0
C. FACTORI LEGAŢI DE ACTIVITATEA NEGATIVĂ A OMULUI
10	Atitudinea populaţiei	Nu se constată cazuri de braconaj. Nu se practică turism în fondul de vânătoare. Nu se culeg ciuperci şi fructe de pădure	0	Se semnalează cazuri izolate de braconaj cu arma. Nu se practică turism în F.v. Se culeg ocazional fructe şi ciuperci comestibile	-5	Cazuri descoperite de braconaj cu arma. Turism ocazional în F.v. Se culeg fructe de pădure şi ciuperci de către localnici	-10	Cazuri de braconaj cu arma şi cu laţuri. Traseu turistic în F.v. Se culeg organizat fructe de pădure şi ciuperci	-20
11	Păşunatul	Nu se practică	0	Se practică pe <10% pe supraf. pădurii fără câini însoţitori de turmă	-10	Se practică pe 10-50% din supraf. pădurii fără câini însoţitori de turmă	-20	Se practică pe > 50 % din supraf. pădurii cu câini însoţitori de turmă	-50
12	Dăunătorii cerbului (lupi, câini hoinari, râşi)	Dăunătorii specifici (lupi, râşi) < 3 exemplare/ 10.000 ha. Nu sunt admişi câini însoţitori de stâni. Combatere totală a câinilor hoinari.	0	Dăunători specifici 3 - 4 / 10.000 ha. Admişi max. 3 câini/ stână. Câini hoinari - cazuri sporadice.	-5	Dăunători specifici 5 - 6 ex./10.000 ha. Câini hoinari cazuri frecvente.	-10	Dăunători specifici > 6 ex./10.000 ha. Câini hoinari în efective necontrolate	-30
13	Captura pe efort de recoltare. Realizarea planului de selecţie şi recoltări	Planul se realizează numeric şi în structura planificată	0	Planul se realizează cu dificultate în structura planificată	-5	Planul se realizează doar numeric	-10	Nu se realizează planul de selecţie şi recoltă	-15
14.	Daune provocate de cerb prin cojiri şi roaderi	Mai puţin de 5% din numărul arborilor dăunaţi prin cojiri şi roaderi	0	Cojiri şi roaderi de la 5 - 10% din numărul arborilor în vârstă de până la 25 ani	-5	Cojiri şi roaderi de la 10 - 15% din nr. arborilor în vârstă de până la 25 ani	-10	Cojiri şi roaderi > 15% din nr. arborilor în vârstă de până la 25 ani	-15
15.	Despăgubirea daunelor produse de cerb	Daunele sunt despăgubite în conformitate cu normativele aprobate	0	Daunele sunt despăgubite în proporţie de 50% faţă de normative	-5	Daunele sunt despăgubite parţial, cu multe dificultăţi birocratice	-10	Pagube nedespăgubite	-15

Modalitatea de operare în folosirea grilei de diagnoză este cea clasică (bonitatea = A + B - C), cu precizarea că limitele de punctaj conform categoriilor de bonitate s-au modificat în totalitate. Acest lucru se datorează faptului că prin acordarea noilor punctaje s-a urmărit atent exprimarea diferenţelor de pondere între factorii influenţi, determinanţi ai categoriei de bonitate. Din această cauză nu trebuie să surprindă faptul că în urma aplicării acestora unora din fondurile de vânătoare li se vor constata diferenţe de 1-2 categorii de bonitate faţă de cele stabilite anterior.

In această accepţiune, punctajele aferente noilor categorii de bonitare şi densităţile corespunzătoare acestora sunt redate în tabelul 2.

Tabelul 2. Categorii de bonitate conform punctajelor din grila de diagnoză a bonităţii şi densităţile corespunzătoare pentru cerb (exemplare/1000 ha)

Specia	Bonitatea I		Bonitatea II		Bonitatea III		Bonitatea IV
	Punctaj	Densitate	Punctaj	Densitate	Punctaj	Densitate	Punctaj	Densitate
Cerb	>200	20	150-200	15	100-150	10	<100	5

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.