Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

Cercetări asupra dinamicii structurale a ecosistemelor de pădure de la limita altitudinală de vegetaţiepentru menţinerea echilibrului ecologic

Radu Cenuşă

Lucrările la temă au vizat îndeplinirea a două obiective: fundamentarea unor măsuri adecvate de conservare şi îngrijire a pădurilor de limită - ecosisteme cu o funcţionalitate protectivă deosebită şi cunoaşterea structurii şi funcţionalităţii unor ecosisteme cu fizionomii caracteristice Carpaţilor.

Plecându-se de la aspectele de cercetare ale unor lucrări anterioare atât din ţară cât şi din străinătate, au fost stabilite ca principale aspecte de cercetat :

· particularităţi structurale ale pădurilor de limită;

· dinamica structurală a ecosistemelor de limită cu extinderea influenţei factorului antropic;

· prognoza evoluţiei structurale şi a stabilităţii pădurii de limită;

· studii cu caracter dendrocronologic şi auxologic;

· regimul climatic al pădurii de limită.

Pentru realizarea aspectelor propuse prin metodică au fost prevăzute metode specifice de teren şi de laborator.

Au fost întreprinse cercetări în blocuri experimentale amplasate în anii anteriori (6 blocuri experimentale) în staţionarul ecologic Călimani, în suprafeţe de probă volante, pe itinerar în zonele Rodna, Călimani, Bucegi, Piatra Mare, Făgăraş, Cibin, Retezat.

Rezultatele obţinute se referă la următoarele aspecte:

- dinamica succesională a ecosistemelor forestiere de limită atât în păduri nederanjate, cât şi în zonele de limită artificial coborâte;

- ciclurile de dezvoltare şi dinamica texturii în pădurile de limită;

- influenţa factorului antropic şi diminuarea capacităţii funcţionale a pădurii de limită;

- influenţa pădurii asupra regimului termic;

- parametri biometrici si structurali în păduri de limită din diverse zone carpatice;

- studii dendrocronologice şi auxologice în pădurea de limită;

- dezvoltarea puieţilor de jneapăn şi zâmbru în plantaţii.

Ca urmare, s-au formulat următoarele concluzii cu caracter preliminar.

1. În zonele cu o activitate economico-socială mai puţin intensă pădurea de limită încearcă să recucerească zonele de pe care a fost înlăturată. Succesiunile secundare sunt în general succesiuni de tipul G - P - P (ierburi - specii pioniere - specii pioniere) sau de tipul G - P - I (ierburi - subarbuşti - specii pioniere - specii intermediare). Dată fiind marea plasticitate ecologică a speciilor din zona subalpină, acestea pot sa îndeplinească roluri multiple fiind alternativ componente de bază în stadii pioniere, stadii intermediare sau stadii - Klimax. Din aceasta perspectivă poate fi explicată multitudinea fizionomică a ecosistemelor de limită.

2. Stadiul terminal al succesiunii reprezintă un stadiu complex în care se desfăşoară ciclurile de dezvoltare ale pădurii. Trecerea de la o fază la alta presupune atât modificarea structurii, cât mai ales modificarea naturii şi intensităţii proceselor ecosistemice.

3. Stabilitatea ecosistemică presupune realizarea unui raport echilibrat între componenta temporală (manifestare preponderentă a zestrei genetice a arborilor) şi componenta spaţială, ca interfaţă a interacţiunilor dintre arbori şi factorii de mediu. Extinderea excesivă a uneia sau alteia din fazele de dezvoltare, poate scoate ecosistemul din limitele flexibilităţii (modificări ireversibile).

4. Indicatorul “gradul de organizare” ce cuantifică satisfăcător organizarea internă a sistemului cibernetic reprezentat prin etajul arborescent, poate caracteriza sintetic complexitatea unei anumite faze de dezvoltare, valorile sale corelându-se cu alţi parametri biometrici analizaţi. O valoare ridicată a indicatorului poate ilustra de asemeni traiectoria normală a ecosistemului. Desigur ea nu poate anticipa o serie de transformări bruşte, datorate factorilor perturbatori.

5. Prin analiza texturii pădurii de limită a fost pus în evidenţă rolul important al colectivităţilor primare (tip arici) în menţinerea şi înaintarea pădurii de limită. Aceste microstructuri de rezistenţă sunt esenţiale în derularea succesiunilor secundare.

6. Prin natura, intensitatea şi durata acţiunii sale, omul a influenţat extrem de mult fizionomia pădurii de limită, fapt confirmat de o bogată serie de cercetări în diferitele zone montane. Factorii perturbatori de origine mai recentă (poluare transnaţională, modificări climatice globale) pot acţiona pe durate mai lungi de timp, acţiunea lor fiind la ora actuală mai greu de cuantificat. În această direcţie sunt necesare noi cercetări, bazate inclusiv pe modele matematice.

7. Măsurătorile climatice efectuate în staţionarul Călimani au pus în evidenţă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte regimul climatic al pădurii de limită, în raport cu alte ecosisteme forestiere. Stadiul actual de prelucrare a datelor, a permis determinarea unor ecuaţii cu grad ridicat de utilitate, pentru determinarea mersului regimului termic. Urmează ca modelele sa fie completate şi cu regimul pluviometric şi nivometric.

8. Dinamica structurală a unor arborete create artificial reprezintă un aspect important al cercetărilor. Urmărirea evoluţiei unor arborete în vârsta de 36 de ani în două zone diferite (Ocolul silvic Vatra Dornei si Ocolul silvic Valea Sadului) pune în evidenţă coordonatele cantitative ale principalelor procese ecosistemice (acumulare de biomasă, eliminare naturală, dinamica cenotică a arborilor, etc., pentru condiţii de limită.

9. Prin investigaţii asupra parametrilor biometrici şi structurali ai unor arborete de limită, s-a pus în evidenţă atât particularităţile, cât şi diferenţele dintre diferitele condiţii staţionale, fapt ce va conduce în final la o mai bună tipizare a ecosistemelor forestiere de limită.

10. Investigaţiile asupra inelului anual au avut două obiective : elaborarea unei serii dendrocronologice pentru molidul şi zâmbrul de la limită şi punerea în evidenţă a rolului strategiilor auxologice în dinamica structurală a arboretelor de limită. Continuarea cercetărilor în anii viitori va permite atingerea acestor obiective.

11. Cercetările având un pronunţat caracter fundamental, nu furnizează rezultate deosebite pentru valorificarea imediată. Totuşi pot fi valorificate informaţiile privind structura şi dinamica pădurii de limită în determinarea gradului de antropizare a unor zone ce urmează a fi incluse în parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale. De asemenea, în cadrul I.C.A.S. pot fi utilizate cu succes produsele informatice referitoare la prelucrarea automată a datelor privind inelul anual şi la reprezentarea grafică a pofilelor verticale, orizontale şi tridimensionale ale arboretelor.

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.

---