Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

 

 

Cercetări privind renaturarea vânatului crescut în captivitate

 

 

 

Aurel Gângă

 

               

Ameliorarea metodelor de creştere în captivitate în vederea colonizării, repopulării sau populării nu poate fi concepută fără studiul “constrângerilor de creştere” al modificărilor comportamentale la animalele captive dar mai ales a valorificării experienţei pozitive a celor care au efectuat până în prezent asemenea lucrări. Rezultatele cercetărilor vor căpăta o importanţă tot mai mare deoarece trecerea la o gospodărire intensivă nu poate fi concepută fără populări, repopulări şi aclimatizări - dictate atât de transformările în structurile forestiere (care pe alocuri au denaturat, alterat sau chiar limitat - temporar sau definitiv - spaţiul vital de viaţă al animalelor, care a devenit tot mai “civilizat”) dar mai ales în cele socio-economice (legate cu precădere de modul de proprietate şi exploatare a resurselor forestiere), în condiţiile  în care presiunea asupra vânatului (prin vânătoare cu tot mai mulţi vânători autohtoni şi străini, prin mărirea solicitărilor de valorificare pentru export şi consum intern) devine tot mai accentuată.

 

Cercetările s-au canalizat pe următoarele aspecte şi priorităţi de acţiune:

                - identificarea (localizarea) fondurilor de vânătoare  în care s-au făcut  până în prezent lucrări de populare, repopulare, aclimatizare;

                - studierea rezultatelor acţiunilor, în dinamică multianuală;

                - documentarea privind existenţa în trecut a vânatului în diferite spaţii geografice ale ţării şi acumularea de date istorice şi ştiinţifice;

                - efectuarea unor documentări prin chestionarea personalului implicat în operaţiuni de populare;

                - studierea unor relaţii între rezultatele acţiunilor, a compatibilităţii între zonele pentru populare şi a celor de provenienţă a materialului pentru populare;

                - identificarea unor mutaţii de ordin comportamental la animalele crescute în captivitate şi a probabilităţii corectării lor cu ocazia renaturării;

                - studierea etologiei unor specii în captivitate (fazan, căprior, cerb, urs);

                - alcătuirea unui inventar ilustrativ cuprinzând aspecte legate de renaturarea animalelor sălbatice;

                - sintetizarea unor aspecte caracteristice legate de renaturarea  diferitelor specii de vânat şi stabilirea, în baza unor temeinice şi concrete analize a unor norme tehnice în vederea ameliorării şanselor de reuşită în acţiunile de capturare, aclimatizare, populare, repopulare  şi  colonizare a vânatului.

În urma analizării rezultatelor acţiunii desfăşurate până în prezent, se constată situaţii diverse, legate mai ales de experienţa şi nivelul cunoştinţelor în domeniu la data respectivă. În vederea surprinderii situaţiilor reale, au fost întocmite şi adresate Direcţiilor Silvice judeţene chestionare-anchetă privind localizarea şi rezultatele acţiunilor de populare, repopulare şi colonizare. Din cauza necunoaşterii realităţii, a lipsei unei evidenţe corespunzătoare sau poate a timpului relativ scurt acordat, doar 5 din cele 27 de Direcţii Silvice judeţene în care s-au desfăşurat asemenea lucrări, au comunicat date. Din această cauză, lucrările de cercetare s-au bazat preponderent pe documentare amplă, din toate publicaţiile româneşti şi străine din domeniu.

În concluzie, s-a anticipat că lucrările de populare, repopulare şi colonizare, care presupun faza de renaturare vor cunoaşte un ascendent fără precedent, datorat nu numai imperativelor gospodăririi intensive dar mai ales noilor condiţii în care vânatul a pierdut dramatic din spaţiul şi ambientul vital. Deşi, în general, se acceptă că aceste lucrări au un randament mulţumitor, această imagine trebuie abordată precaut, deoarece, în justificarea investiţiilor - în general strict şi cu responsabilitate urmărite mai ales la nivelele contabile - există tentaţia neraportării situaţiilor de nereuşită (pe care, uneori, le “vindecă” natura) , întreţinută aberant de obligativitatea cheltuirii integrale a sumelor aprobate prin devize. Printr-o analiză globală, de ansamblu, se poate aprecia, după experienţa practică acumulată până în prezent, că lucrările de populare, repopulare şi colonizare efectuate până în prezent, incluzând faza de renaturare au dat rezultate foarte bune la speciile : căprior, cerb lopătar, cocoş de munte, marmotă alpină şi lapin, bune la cerb, urs, capră neagră, şi muflon, incerte la iepure şi slabe la fazan şi potârniche.

                Principalele cauze care au determinat aceste nivele de reuşită sunt :      

                - maleabilitatea (plasticitatea) mare a speciei (atât trofic cât şi de comportament), faptul că au fost transferate în zone evident superioare trofic şi de habitat faţă de locul de origine (capturare), mai apoi că au fost, în general, puţin supuse perioadei de captivitate - pentru cele care au dat rezultate foarte bune;

                - ţinerea îndelungată în captivitate a exemplarelor, care s-au domesticit excesiv şi şi-au modificat tranşant comportamentele, inclusiv cele privind procurarea hranei, nestudierea şi necunoaşterea suficientă a unor date privind etologia acestor specii şi colonizarea acestora fără un studiu corespunzător al compatibilităţii dintre habitatele de origine şi cele în care vor fi colonizate - pentru cele care au dat rezultate bune;

                - colonizarea apriorică, fără un studiu corespunzător a transferului - la cele cu rezultate incerte şi,

                - minimalizarea sau ignorarea importanţei unor aspecte privind aclimatizarea şi renaturarea cu deosebire la faza de trecere de la starea captivă la cea de libertate - pentru ultima categorie.

Având în vedere cele de mai sus, pe viitor, în lucrările de populare, repopulare şi colonizare, care includ faza de renaturare, se va ţine cont de următoarele:

 

                1. La specia cerb:

                - transferul (renaturarea) se va face în biotopuri superioare din punct de vedere trofic şi de habitat decât cele din care au provenit exemplarele capturate. Pe cât posibil, pentru a evita consangvinizarea, se va evita popularea cu indivizi cu aceeaşi provenienţă;

                - reducerea numărului răpitoarelor şi crearea anterioară a reţelelor de amenajări destinate hrănirii şi pazei (supravegherii) sunt condiţii esenţiale;

                - popularea cu loturi mai mici de 2 exemplare la 1000 ha, nu are şanse certe de reuşită (raportul între sexe la colonizare va fi de la 1 : 2 până la maximum 1 : 3, altfel apar fenomene de migrare);

                - ciutele în stare accentuată de domesticire, după înţărcarea puilor, eventual în următoarea primăvară, vor fi recapturate şi destinate repopulării unui alt teren. Aceasta deoarece, aşa cum s-a prezentat în cap. 7, viţeii, chiar din prima generaţie, nu mai prezintă nici un semnalment de domesticire. Menţinerea în continuare a ciutei - mame (care îşi păstrează funcţia ierarhică de conducător pe criteriul vârstei, deşi nu are experienţă privind viaţa în liber) poate conduce la semiîmblânzirea progeniturilor, aspect negativ, deci nedorit. De altfel, menţinerea acesteia (semidomesticite) poate expune, mai flagrant, cârdul, pericolului mortalităţilor prin braconaj ori prădare şi poate determina grupul familial la dependenţă strictă de hrana servită, lucru de asemeni nedorit;

                - cerbii bătăuşi, îmblânziţi, după boncănit trebuie recapturaţi şi ţinuţi în continuare în parc. Ei vor putea fi eliberaţi (cu asigurarea tuturor mijloacelor de avertizare) în perioada următoare de boncănit;

                - se impune selecţia severă încă din a doua generaţie.

 

                2. La căprior:

                - analizarea echivalenţei trofice a suprafeţelor de populat cu cele de provenienţă a exemplarelor capturate este de o importanţă majoră, căci se pot semnala migraţii nespecifice;

                - lansarea exemplarelor se va face în lunile mai - iunie după menţinerea 15 - 20 zile în ţarcuri de aclimatizare amenajate în terenurile în care vor fi eliberaţi.

 

                3. La capră neagră:

                - pentru evitarea consangvinizării şi ridicării productivităţii populaţiilor se impune efectuarea de amestecuri între provenienţele Făgăraş şi Rodna;

                - cea mai eficientă capturare este cea cu plasele (două cu ochiuri de 50 x 50 cm care încadrează una 10 x 10 cm, în panouri de 10 m lungime) la goană (pagube sub 20%);

                - plasele vor fi amplasate în trecători pe 3 şiruri succesiv, distanţate unul de celălalt la 8 - 10 m. Animalele prinse vor fi introduse în coşuri pentru transport, după ce, în prealabil, le-a fost administrat un calmant;

                - un mijloc eficace este prinderea iezilor din zonele populate şi ulterioara lor creştere cu ajutorul caprelor domestice. Se recomandă alăptarea de 9 ori pe zi la caprele doici şi plimbarea lor permanentă în interiorul şi exteriorul parcului;

                - prinderea cu capcanele de lemn duce la pierderi de peste 50%;

                - capturarea cu arma cu narcotice CAP-CHUR este ineficientă.

 

                4. La urs:

                - la creşterea în captivitate exemplarele trebuie să fie în cât mai mic contact cu îngrijitorii, iar regimul alimentar cât mai apropiat de cel din natură;

                - metoda de populare cu urşi subadulţi în terenuri adecvate este posibilă;

                - lansarea în natură trebuie să se facă în biotopuri cât mai bogate şi cât mai îndepărtate de zone populate;

                - recomandabil este capturarea cu arme cu tranchilizante şi menţinerea în ţarcuri de aclimatizare o perioadă de maxim 2-3 luni;

                - în vederea urmăririi corespunzătoare a exemplarelor lansate la locul populării se va folosi metoda radio- telemetrică;

                - este de dorit a experimenta popularea cu animale adulte (capturate cu narcotice sau capcane automate), lansate imediat în teren, cu urmărirea corespunzătoare a migrărilor acestora prin metode radio - telemetrice;

                - este clar că menţinerea în captivitate o perioadă lungă poate contribui la domesticire nedorită, ce duce la crearea de “urşi cerşetori, tomberonari”, care pot prezenta un serios pericol social.

 

                5. La fazan:

                - importantă este antrenarea şi deprinderea puilor să zboare;

                - de asemeni, este importantă obişnuirea ca noaptea să doarmă pe ramuri (se amenajează scăriţe şi stinghii, nu mai groase de 2 cm, să poată fi cuprinse cu ghearele, altfel nu sunt folosite. Nuielele vor fi cojite pentru a evita refugiul ectoparaziţilor);

                - se amenajează vetre de scurmat şi de scăldat (pentru a nu trece la ciugulirea penelor de la exemplarele vecine care duce la picaj şi canibalism); adâncimea vetrelor va fi de 20 - 30 cm, cu pereţi din ciment sau cărămizi cimentate. Ca umplutură se foloseşte prundişul şi argila în care se împrăstie grâu, porumb şi seminţe de mei. De asemenea, se amenajează scăldători cu cenuşă din specii moi, nisip fin şi sulf (pucioasă 0,5%) schimbate periodic;

                - unele furaje suculente (sfeclă, gulii furajere, varză, bucăţi de dovleac) vor fi fixate pe ţăruşi de  40 - 50 cm, sau pe grătare suspendate care îi ajută la urcare şi antrenarea (balansare) pentru zbor. Furajele : secară, orz, ovăz, lucernă verde, se fixează pe stâlpii de susţinere a plasei la 40 cm de la sol;

                - la lansare se efectuează controlul sanitar veterinar al lotului şi aplicarea unui tratament preventiv cu sulfadimerazină (20 g/10 l apă - 3 zile) şi galimicin (10 g/10 l apă) plus milverm (4 g/10 l apă);

                - pentru transport se administrează vitamina A₁, D₃, E (1 ml/litru apă) şi ovitetraciclină (2 g/10 l apă);

                - prinderea se efectuează numai în zilele fără ploaie;

                - se aleg pentru colonizare numai puii cu format al ochilor rotund, penaj lucios şi uniform aşezat;

                - se folosesc coşuri de transport. Transportul se face cu 3 - 4 ore înainte de apusul soarelui. Întunericul stabilizează puii;

                - lansarea se face în voliere fără acoperiş, cu gard de înălţimea de cel puţin 3 m (suprafaţa volierei de cel puţin 2 m.p./pui). In interior vor exista 2 - 3 rânduri floarea soarelui, mei, sorb pitic şi lucernă. Se amenajează benzi de dormit şi instalaţii de adăpare, grămezi de prundiş cu săruri de calciu, scăldători şi ţăruşi pentru suculente. In exterior se instalează capcane pentru răpitoare mari şi mici;

                - în pădurile de şes o lipsă o constituie arborii cu frunze persistente. In aceste condiţii, iarna, dacă fazanul se culcă la sol îl ia vulpea, dihorul ori pisica iar dacă înnoptează pe cracă goală îl ia bufniţa sau îl îngheaţă viscolul. Pe acest considerent se impune completarea subarboretului cu arbuşti care să ofere adăpost şi hrană în timpul iernii (porumbar, cătină, măcieş, iederă de grădină, păducel, salcâm etc.) intercalat cu ogoare de hrană (mătură, sudan, porumb, sorg). De asemeni, se impune completarea arboretelor cu pâlcuri de conifere (pin, molid, tuia etc.) care să ofere loc de dormit în timpul iernii;

                - s-a constatat o bună eficienţă la livrarea puilor de fazan în vârstă de 2 zile şi  adoptarea lor la găini cloşti în punctele de creştere.

 

                6. La cocoş de munte:

                - cele mai bune rezultate s-au obţinut prin eliberarea exemplarelor adulte şi nu prin colonizare cu pui crescuţi în captivitate;

                - exemplarele adulte, prinse (în perioada rotitului) în capcane ladă, confecţionate din nuiele de alun în care se pun ca momeală fructe de Vaccinium vitis idaea şi scoruş conservate, vor fi transportate imediat la destinaţie, pentru a evita (elimina) mortalităţile datorate şocului capturării;

                - fără excluderea totală a păşunatului şi combaterea corespunzătoare a prădătoarelor, acţiunile nu au şansă de reuşită.

 

                7. La potârniche:

                - exemplarele prinse cu plase (amplasate pe stâlpi), capcane cu uşi basculante sau vârşe, vor fi transportate rapid la locul de lansare. Pe durata ţinerii în captivitate vor primi foi de varză sau salată bine stropite cu apă;

                - la locul de lansare, vor fi ţinute două zile pentru adaptare, în voliere cu locuri de adăpost, hrănitori şi adăpători. Eliberarea se va face în vecinătatea unui lan sau în marginea unor tufărişuri. Perioada propice de lansare este ianuarie - martie, în seri liniştite, fără vânt.

              

 

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.