Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

 

 

Cercetări asupra dinamicii structurale a ecosistemelor de pădure de la limita altitudinală de vegetaţie pentru menţinerea echilibrului ecologic

 

Radu Cenuşă 

 

               

Datorită fragilităţii ecologice a ecosistemelor forestiere subalpine, a importanţei lor ecoprotective cât şi a dezechilibrelor tot mai des semnalate în zonă, acestea au constituit, încă din secolul trecut, obiectul unor preocupări deosebite de gospodărire. Faptul că prin codurile silvice din 1881 şi 1910, aceste păduri au fost supuse regimului silvic, constituie o dovadă elocventă (Ciobanu, 1978), a faptului că silvicultorii români i-au acordat importanţa cuvenită.

In condiţiile intensificării presiunii asupra pădurii, presiune exercitată pe diferite canale, din partea factorilor de mediu, dintre care cel mai incisiv este factorul antropic, ecosistemele de pădure cele mai fragile sunt supuse unei importante destructurări şi pe această cale, unei accentuate pierderi de stabilitate şi funcţionalitate.

 

Având în vedere această premisă extrem de cunoscută şi de vehiculată se pot defini două obiective ale cercetării :

                A. Fundamentarea unor măsuri adecvate de conservare şi îngrijire a pădurilor de limită, ecosisteme cu un rol ecologic excepţional (latura aplicativă a cercetării)

                B. Cunoaşterea structurii şi funcţionalităţii unor ecosisteme cu fizionomii caracteristice Carpaţilor româneşti (latura fundamentală a cercetării).

În cadrul planului de cercetare a ICAS s-a desfăsurat, în perioada 1989-1990 (în două etape) tema privind gospodărirea molidişurilor de la limita altitudinală de vegetaţie, fiind tot în responsabilitatea Staţiunii experimentale de cultura molidului Câmpulung Moldovenesc care s-au finalizat într-un referat final ce a cuprins următoarele aspecte:

- regimul factorilor climatici în pădurea de limită

- modelarea climatică exercitată de pădurea de limită

- deshidratarea de iarnă, ca fenomen caracteristic zonelor montane înalte

- particularităţile regenerării naturale în arborete de limită

- relaţii de natură biochimică între speciile participante la regenerarea naturală

- dinamica structurală a pădurilor de limită

- dezvoltări structurale a arboretelor artificiale întemeiate în zone de limită

Totodată au fost întocmite recomandări tehnice pentru producţie ce au vizat următoarele aspecte :

- structura pădurii de limită (cercetare de diagnostic)

- relaţia structură - funcţie - gestionare la pădurea de limită

- recomandări privind alegerea speciilor de împădurit, tehnologiile de reinstalare a vegetaţiei forestiere în funcţie de unele particularităţi microstaţionale

- prevenirea pagubelor produse prin deshidratările de iarnă

- extinderea culturii zâmbrului.

                Aceste recomandări au fost republicate în volumul “Recomandări tehnice pentru gospodărirea pădurilor montane” editat de către Staţiunea experimentală de cultura molidului Câmpulung Moldovenesc, la solicitarea Direcţiilor Silvice Suceava, Neamţ, Maramureş.

                În cadrul acestei temei au fost efectuate cercetări complexe, în  suprafeţe experimentale după cum urmează :

 

Tabelul 1: Blocuri experimentale şi cercetări efectuate în  etapele anterioare

 

Nr. crt.	Felul cercetărilor	Locul cercetărilor
		u.a.	U.P.	Ocolul silvic
1.	Investigaţii asupra factorilor meteorologici în staţionarul Călimani	69 A	V. Neagra	Vatra Dornei
2.	Cercetări auxometrice Staţionarul Călimani	69 A	V. Neagra	Vatra Dornei
3.	Cercetări pe itinerar asupra regenerării naturale	69 A, 70 A	V. Neagra	Vatra Dornei
4.	Cercetări asupra efectelor alelopatice ale florei asupra seminţişului	69 A	V. Neagra	Vatra Dornei
5.	Cercetări asupra dinamicii structurale a pădurii de limită	69 A 120 A	V.     Neagra III .V. Putnei	Vatra Dornei Pojorâta
6.	Cercetări în blocuri experimentale cu împăduriri	51C, 67A  70 A	V. Neagra	Vatra Dornei
7.	Cercetări în blocurile experimentale privind dinamica arboetelor instalate artificial	45 D 14 A	X. Colbu X. Onceşti	Vatra Dornei Valea Sadului

 

În cadrul lucrărilor de laborator au fost prelucrate, într-o primă fază,  rondele recoltate anterior, din cadrul staţionarului ecologic Călimani. Astfel au fost prelucraţi un număr de 22 arbori de probă, la care s-a măsurat lăţimea inelului anual pe două raze. Arborii au avut vârste cuprinse între 110 şi 260 ani. Astfel, au fost măsurate cu lupa binoculară cu scăriţă, un număr de 2073 inele anuale, adică 4146 citiri.

                Datele sunt în curs de prelucrare (datare, sincronizare). Rezultate preliminare se prezintă în capitolul 4. Se menţionează că este în curs de punere la punct o metodă de citire a carotelor bazată pe analiza imaginii care permite determinarea mai rapidă a lăţimii inelului anual.

                O altă categorie de lucrări de laborator a  constituit-o prelucrarea datelor biometrice obţinute din suprafeţele de probă volante şi permanente. Pentru determinarea structurii pe categorii de diametre şi a volumului, s-a utilizat programul Optimal elaborat de colectivul de cercetare în anii anteriori, în cadrul temei “Direcţii de evoluţie a ecosistemelor naturale şi artificiale de molid”.

                De asemenea, s-au prelucrat o serie din datele climatice înregistrate în staţionarul ecologic  Călimani în anul 1996. Pentru ilustrarea diferenţelor sub raportul regimului termic în pădure şi în teren descoperit s-au făcut analize pentru lunile februarie, aprilie, iulie, noiembrie şi decembrie. Sintetic, rezultatele se prezintă în tabelul 2.

 

Tabelul 2. Expresiile dreptelor de corelaţie dintre valorile de temperatură în teren liber (x) şi în  pădure (y) - Călimani 1996

 

Luna	Expresie matematică a corelaţiei	Coeficient de corelaţie - R
februarie	y = 0,5618x - 5,2206	0,7031
aprilie	y = 0,9914x - 2,0474	0,8781
iulie	y = 0,8395x + 1,5535	0,9186
noiembrie	y = 1,0572x - 1,3882	0,8053
decembrie	y = 0,7398x - 3,1485	0,9522

 

În ceea ce priveşte evoluţia arboretelor artificiale de limită, sub raportul productivităţii se subliniază importanţa tuturor elementelor biometrice. Suprafaţa permanentă Onceşti, este amplasată în  Ocolul silvic Valea Sadului, U.P. X Onceşti, u.a. 16, în  masivul Cindrel, bazinul hidrografic Sadu. Arboretul este situat pe versant ondulat cu expoziţie sud-estică, cu panta medie de 20⁰ altitudine : 1650 m în  treimea superioară a versantului pe un sol brun-acid cu humus brut cu o pătură vie foarte dezvoltată de Vaccinium, clasa a IV de producţie. La instalare în  1986 arboretul avea compoziţie 9Mo 1La, consistenţă 0,7, vârsta 22 de ani, diametrul mediu 8,4 cm, înălţimea medie, 5,4 m şi un volum mediu de 50,0 m³/ha. Ca factori limitativi ai dezvoltării vegetaţiei forestiere sunt deosebit de activi, climatul excesiv, aspru, cu vânturi puternice şi temperaturi scăzute şi păşunatul.

                Deşi nu s-au executat nici un fel de lucrări de îngrijire, datorită variabilităţii desimii s-au identificat în  blocul experimental 6 variante cu desimi diferite, acest criteriu fiind utilizat ca element de start în  aprecierea evoluţiei viitoare a arboretului.

                Relaţia dintre numărul de arbori, rata eliminării naturale, creşterea în  diametru, creşterea în  înălţime şi creşterea în  volum, este prezentată în  tabelul 2, considerându-se acest indicator ca expresiv pentru dezvoltarea pădurii de limită. Datele de intrare sunt ilustrate în  tabelul 2 A, coeficienţii dintre elementele luate în  calcul sunt expuşi în  tabelul 2 B. Coeficientul de regresie multiplă deşi are o valoare mare (tabelul 2 C) nu este semnificativ (F are o probabilitate de transgresiune de 19%).

                Investigaţiile în  diferite păduri de limită din Carpaţii Meridionali (Ocoalele silvice Moroieni, Braşov şi Valea Sadului) au adus noi elemente de caracterizare a acestor ecosisteme. Utilizarea modelului Optimal a permis această caracterizare. Se subliniază faptul că în  general amenajamentul supraestimează volumele la hectar întrucât tabele de producţie nu au reuşit să surprindă specificul productologic al arboretelor de limită. Pentru ilustrare în  tabelul 3 se prezintă câteva cazuri analizate sub raportul producţiei de masă lemnoasă.

                                                                                                                                                                           

Tabelul 3. Comparaţie între volumele determinate pe teren şi volumele determinate prin amenajament cu   ajutorul tabelelor de producţie

 

Suprafaţa	Vârsta	Volumul din amenajament	Volum determinat pe teren m3	D %
Cocora 1	120	296	238	+24,3
Cocora 2	120	385	251	+53,3
Cocora 3	80	240	152	+57,8
Cocora 4	80	397	297	+33,6
Piatra Mare 1	75	253	71	+256,3
Piatra Mare 2	75	327	224	+45,9
Piatra Mare 3	75	334	360	-7,2

 

                În afara seriilor lungi de creşteri care permit examinarea fluctuaţiilor în  timp, pentru cercetări auxologice, legate de creşterea volumului masei lemnoase în  diferite puncte s-au prelevat probe de creştere, care au fost examinate, prin scanare, având la bază o metodologică proprie, mai avantajoasă sub raportul preciziei, muncii  şi prelucrării datelor. Din examinarea şirurilor rezultate se constată că pădurile studiate sunt de vârstă relativ recentă. Excepţie face suprafaţa Onceşti cu vârsta ce depăşeşte 100 de ani. În ceea ce priveşte mărimea creşterilor radiale se constată o mare variabilitate. Cu toate acestea, este pusă clar în  evidenţă influenţa vârstei asupra dinamicii creşterii. Trebuie remarcat faptul, că pentru arborii de limită perioada cea mai dificilă este dată de intervalul de timp până ating înălţimea de 1,3 m. Tocmai această perioadă nu este surprinsă prin carotele extrase de la 1,3 m.

Având în vedere rezultatele obţinute în  acest prim an al cercetărilor în  anul următor, 1998, vor continua investigaţiile  în  zone caracteristice din munţii Retezat şi Apuseni. In acest context se va pune accent pe dezvoltarea spaţială a pădurii, cu aprecierea nivelelor de stabilitate. Deasemenea se va acorda o atenţie mai mare raportului dintre funcţionalitatea sistemelor şi funcţiilor de protecţie pe care pădurea de limită trebuie să le îndeplinească.

               

Având în vedere faptul că tema se află în primul an de cercetări, se pot face, relativ puţine remarci cu caracter de concluzie privitor la rezultatele cercetărilor.

1. Fizionomia pădurii de limită este extrem de diversificată. In aceste condiţii tipizarea limitei este necesară, tipurile de pădure, respectiv tipurile de staţiuni sau tipurile de ecosisteme, reprezentând unităţi  sistematice cu un grad de generalizare ce depăşeşte necesităţile gospodăririi pădurii de limită. De aceea se va opta pentru tipuri structurale de pădure de limită pentru fundamentarea cărora se va utiliza un instrumentar biometric şi ecologic  cât mai complex.

2. Metodele biometrice utilizate sau satisfacţii în ceea ce priveşte caracterizarea sub raport cantitativ şi calitativ a tipurilor structurale.

Cercetările s-au circumscris la masivele Călimani, Giumalău, Rodna, Piatra Mare, Bucegi, Cindrel, urmează a se extinde şi în  alte zone.

 

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.