Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

 

 

Cercetări privind metode noi de depistare, prognoză şi avertizare a combaterii dăunătorilor fructificaţiei laricelui

 

 

Valentina Olenici

 

 

În România, laricele european (Larix decidua Mill.) ocupă cca. 30 000 ha (Stănescu, 1979), suprafaţă din care cca. 4 000 ha sunt arborete naturale şi restul arborete artificiale, create în mare parte cu sămânţă importată din Austria. Deşi procentul de participare a acestei specii in compoziţia pădurilor noastre este mic, laricele rămâne destul de apreciat pentru lemnul pe care-l produce, pentru creşterea sa rapidă şi pentru contribuţia pe care o poate aduce la mărirea stabilităţii arboretelor de molid, în compoziţia cărora se poate introduce în amestec. Aceasta explică şi interesul manifestat pentru extinderea prin cultură a acestei specii, interes concretizat şi în delimitarea a cca. 970 ha rezervaţii de seminţe, din care 507 ha sunt ocupate efectiv de larice, şi crearea a 150 ha plantaje care să asigure sămânţa necesară pentru producerea puieţilor. Cu toate că s-au întreprins aceste măsuri, necesarul de sămânţă încă mai este acoperit, în bună parte, din import, ceea ce denotă că bazele de seminţe create nu au o producţie suficient de mare.

Producţia insuficientă se poate datora mai multor factori, dintre care cei mai importanţi sunt: îngheţurile târzii, care adeseori distrug aproape complet florile acestei specii foarte timpurii, procentul foarte ridicat de seminţe seci şi insectele cono- şi seminofage, care distrug adesea 50-80 % din seminţele potenţial fertile.

Insectele dăunătoare fructificaţiei se întâlnesc aproape pretutindeni acolo unde apare aceasta esenţă şi intensitatea atacului lor atinge valori maxime în plantaje, acolo unde datorită condiţiilor staţionale şi structurii genetice a plantajelor, există în fiecare an cel puţin un număr minim de conuri, aşa încât nivelul populaţiilor de insecte se poate menţine la un nivel ridicat, dacă nu se aplică măsuri de combatere a lor (Olenici, 1990; 1991).

Deşi principalele elemente necesare pentru identificarea acestor specii, precum şi aspectele de bază privind biologia şi combaterea lor au fost prezentate în îndrumările tehnice din 1988 şi 1991, măsurile de protecţie a fructificaţiei recomandate nu se aplică. Această situaţie se datorează - între altele - şi faptului că metodele actuale de depistare a prezenţei dăunătorilor şi de avertizare a perioadelor de combatere sunt foarte laborioase. Pentru a reduce volumul de muncă, în condiţiile menţinerii sau chiar îmbunătăţirii performanţelor privind depistarea şi avertizarea combaterii, în cadrul temei de faţă se studiază noi metode de depistare, respectiv cu ajutorul feromonilor sexuali în cazul speciei Retinia perangustana, şi de avertizare a perioadelor de combatere pentru toţi dăunătorii importanţi (Resseliella skuhravyorum, Strobilomyia spp. şi R. perangustana) cu ajutorul sumelor de temperaturi cumulate.

În conformitate cu prevederile metodicii, ale temei-program şi planului de lucru pentru 1996, cercetările din cadrul temei au vizat stabilirea corelaţiilor dintre dezvoltarea conurilor, infestarea lor de către insecte şi sumele de temperaturi cumulate peste pragul de +5° C, respectiv semnalizarea momentelor optime de aplicare a tratamentelor cu: ajutorul temperaturilor efective cumulate; studiul compoziţiei chimice a feromonului sexual de R. perangustana prin gaz-cromatografie şi spectrometrie de masă; testarea prin screening a unor variante de atractanţi sexuali pentru R. perangustana.

Pentru primul şi ultimul aspect menţionat, cercetările s-au localizat în plantajul de larice de la Hemeiuşi-Bacău, iar datele meteorologice necesare s-au prelevat de la staţia meteorologică Bacău, situată la cca. 10 km depărtare de suprafaţa experimentală.

Studiul compoziţiei chimice a feromonului de R. perangustana s-a efectuat la Institutul de Chimie Cluj-Napoca. În baza aceluiaşi contact, institutul menţionat a furnizat şi nadele feromonale pentru testare.

 

Din cele deja menţionate, rezultă că aspectele studiate în 1996 au fost:

- corelaţiile dintre dezvoltarea conurilor, infestarea lor de către insecte şi sumele de temperaturi mai mari de +5⁰ C;

- studiul compoziţiei chimice a feromonului sexual de R. perangustana;

-         testarea prin screening a unor atractanţi sexuali pentru R. perangustana.

În concordanţă cu obiectivele temei şi cu aspectele de cercetare avute în vedere pentru anii 1996 şi 1997, principalele lucrări efectuate în cadrul temei au fost:

-          procurarea şi consultarea literaturii de specialitate cu privire la aspectele care urmau să fie cercetate;

-          discutarea cu specialiştii de la Institutul de Chimie Cluj-Napoca şi stabilirea obiectivelor pentru subcontractul realizat între I.C.A.S. şi acest institut în cadrul temei de faţă;

- urmărirea dezvoltării insectelor în cutii de creşteri, trierea şi sexarea pupelor de R. perangustana şi trimiterea lor la I. Ch. Cluj-Napoca pentru efectuarea cercetărilor prevăzute în contractul de colaborare;

- efectuarea de extract feromonal pentru specia menţionată şi analizarea lui prin gaz-cromatografie şi spectrometrie de masă;

- procurarea nadelor feromonale şi a curselor de la I. Ch. Cluj în teren şi recoltarea săptămânală a materialului biologic capturat;

- identificarea materialului biologic capturat la curse;

-          recoltarea săptămânală a 50 de conuri în curs de dezvoltare, pentru studierea corelaţiilor dintre dezvoltarea conurilor şi infestarea lor de către insecte în funcţie de dinamica sumelor de temperaturi cumulate peste pragul de 5⁰ C;

-           analizarea acestor conuri prin desfacere solz cu solz şi înregistrarea pe specii a ouălor sau larvelor găsite;

- recoltarea periodică de conuri de larice şi punerea lor la creşteri pentru obţinerea de pupe de R. perangustana în primăvara anului 1997;

- prelucrarea datelor meteorologice prin algoritmul Morris & Ben Izt (1967);

- prelucrarea datelor ştiinţifice şi redactarea referatului ştiinţific.

Datele privitoare la dinamica creşterii conurilor, a infestării lor cu ouă şi larve ale diferitelor specii şi a evoluţiei temperaturii aerului în perioada de observaţii (23 martie - 29  iunie) sunt prezentate grafic în fig.1.

La data prelevării primelor probe (23 martie), mugurii floriferi femeli erau deja deschişi şi aveau cca. 6 mm lungime, dar vârfurile inflorescenţelor femele depăşeau doar cu 2-3 mm vârfurile solzilor foştilor muguri floriferi. Din data respectivă, conurile au înregistrat o creştere continuă până la începutul lunii iunie (1.06 sau a 152 zi calendaristică), când curbele ce descriu dinamica lungimii şi diametrului conurilor, precum şi dinamica lungimii solzilor fertili devin practic orizontale.

 

 

Fig. 1. Corelaţii fenologice între creşterea şi dezvoltarea conurilor de larice şi colonizarea lor de către unele insecte asociate fructificaţiei în plantajul de la Hemeiuşi-Bacău, în 1995.

 

În ce priveşte creşterea conurilor, e de remarcat faptul că dinamica creşterii este diferită, în funcţie de elementele luate în considerare (lungimea sau diametrul conurilor, lungimea bracteilor, lungimea solzilor fertili). Creşterea foarte rapidă, în lungime şi în diametru, a conurilor se datorează la început creşterii rapide a bracteilor şi a internadurilor, şi numai în mică măsură creşterii solzilor ovuliferi. Aceştia cresc într-un ritm mai rapid numai după polenizare. Ca urmare, bracteile sunt cele dintâi care ajung la lungimea lor maximă. Acest moment coincide cu apariţia solzilor fertili dintre bractei. Întrucât de la deschiderea mugurilor floriferi şi până la apariţia solzilor ovuliferi aspectul conurilor este dat de bractei, în acest timp conurile sunt în "stadiul de bractei" (Bracts stage - BR) (Roques şi al., 1995).

După apariţia solzilor ovuliferi dintre bractei, creşterea conurilor se datorează în primul rând creşterii solzilor, astfel încât sistarea creşterii in lungime şi diametru a conurilor coincide cu sistarea creşterii solzilor. Deoarece în cea mai mare parte a acestui interval de timp se pot vedea atât bracteile, cât şi solzii ovuliferi, în prima parte a intervalului se consideră "stadiul de bractei-solzi" (Bracts-Scale stage - BRSC), iar în a doua parte "stadiul de solzi-bractei" (Scale-Bracts stage - SCBR). Acest ultim stadiu se încheie practic înainte de sistarea creşterii solzilor, şi anume atunci când solzii reuşesc să acopere aproape complet bracteile, astfel încât la exterior se mai pot vedea doar vârfurilor bracteilor, şi acestea în special în partea dinspre baza conului. După acest moment, conurile sunt în aşa-zisul "stadiu de solzi" (Scale stage), care durează până la coacerea conurilor şi maturizarea semintelor.

În condiţiile de la Hemeiuşi-Bacău, aşa după cum rezultă din fig.1, stadiul BR durează aproximativ 35 de zile, stadiile BRSC şi SCBR câte 12-14 zile, iar stadiul SC cca. două luni şi jumătate - trei luni. Polenizarea conurilor în 1995 s-a produs între 6 şi 14 aprilie (zilele nr. 97 şi 103), dar numai o mică parte din florile mascule au eliberat polenul din sacii polinici. Cele mai multe au rămas cu polenul nescuturat, fiind vătămate de îngheţurile care au survenit după deschiderea mugurilor floriferi.

În legătură cu infestarea conurilor de către insecte, se remarcă faptul, constatat şi în anii anteriori, că succesiunea speciilor este: Resseliella skuhravyorum, Strobilomyia spp. şi Retinia perangustana, ordine ce diferă de cea menţionată de Roques (1983, 1988a, b, 1989) pentru Alpii Francezi.

Primele ouă, respectiv cele de R. skuhravyorum, s-au găsit în conuri în a 117-a zi calendaristică, atunci când solzii ovuliferi au început să se vadă dintre bractei. Ultimele ouă ale aceleiaşi specii s-au găsit în a 132-a zi, astfel încât e de presupus că zborul şi ovipoziţia au durat două săptămâni. Primele larve s-au găsit la o săptămână după primele ouă, iar numărul maxim de larve/con 2-3 săptămâni mai târziu. După o lună de la depunerea primelor ouă, larvele au început să părăsească conurile. Acest moment coincide cu încheierea stadiului SCBR şi începerea stadiului SC. Majoritatea larvelor (peste 80 %) au părăsit conurile în interval de două săptămâni de la declanşarea procesului de lignificare rapidă a conurifor, întrucât larvele acestei specii se hrănesc doar cu suc celular şi nu au aparat bucal adaptat pentru roaderea ţesuturilor.

Dintre speciile de Strobilomyia, în conurile din 1995 nu s-au găsit decât ouă de S. melania şi S. infrequens. Totuşi, unele conuri au prezentat atac în interiorul axului, ceea ce ar sugera faptul că şi S. laricicola a fost prezentă, dar într-o proporţie foarte mică. Primele ouă de de S. melania s-au găsit la o săptămână, iar cele de S. infrequens la două săptămâni după apariţia solzilor fertili dintre bractei, respectiv în timpul stadiului BRSC. În cazul speciei S. melania, primele larve s-au găsit la două săptămâni după primele ouă, fapt ce s-ar putea datora temperaturii destul de scăzute din această perioadă (temperatura medie zilnică: 10-12° C), şi rămânerii larvelor de vârsta I în corioanele ouălor, cum se întâmplă la toate speciile din acest gen (Michelsen, 1988), dar - pe baza experienţei din anii anteriori - nu excludem nici posibilitatea ca primele larve să nu fi fost găsite deoarece sunt foarte mici. În acest sens pledează şi faptul că primele larve de S. infrequens s-au găsit totuşi la numai o săptămână după primele ouă. Ecloziunea ceva mai târzie decât la R. skuhravyorum şi zborul probabil mai îndelungat al celor două specii au făcut ca în conuri să se mai găsească ouă viabile chiar şi la 4-5 săptămâni după începerea ovipoziţiei, când primele larve au început să părăsească conurile. Părăsirea masivă a conurilor coincide cu sistarea creşterii conurilor şi începerea fazei de lignificare a lor şi de maturizare a seminţelor.

Deşi in literatura de specialitate (Roques, 1983; 1988a, b; 1989) se afirmă că Retinia perangustana atacă conurile la sfârşitul perioadei de creştere a lor, primele ouă ale acestei specii s-au găsit la numai o săptămână de la apariţia solzilor dintre bractei, deci odată cu primele ouă de S. melania. Având în vedere faptul că fluturii de R. perangustana ies din pupe la cca. două săptămâni după muştele de S. melania şi că ei depun ouăle imediat după emergenţă (Olenici, 1994), în timp ce muştele se hrănesc timp de cca. două săptămâni înainte de depunerea ouălor (Roques et al., 1984), coincidenţa momentelor de apariţie a primelor ouă este explicabilă. Primele larve de R. perangustana au apărut la două săptămâni după depunerea primelor ouă, iar densitatea maximă de larve/con s-a înregistrat mai târziu decât la speciile de Strobitomyia, şi aceasta întrucât la Strobilomyia primele larve au început să părăsească conurile când încă mai erau ouă viabile în conuri, în timp ce larvele de R. perangustana, trăind un timp mai îndelungat în conuri, încep să le părăsească numai după încheierea ecloziunilor. În acest fel, majoritatea larvelor se dezvoltă în conuri la sfârşitul fazei de creştere a conurilor şi în prima parte a fazei de lignificare. Acest lucru este posibil întrucât omizile au aparat bucal de rupt şi masticat, capabil să roadă ţesuturi destul de puternic lignificate.

Aceste date confirmă existenţa unor strânse corelaţii între dezvoltarea conurilor şi cea a insectelor asociate.

În ce priveşte dezvoltarea conurilor în funcţie de temperatură, e de remarcat faptul că înflorirea laricelui survine după ce temperatura medie zilnică se stabilizează la valori mai mari de +5° C. În cazul de faţă (anul 1995), temperatura medie zilnică s-a menţinut aproape constant mai mare de +5 C de la începutul decadei a 3-a a lunii februarie şi până la sfârşitul primei decade a lunii martie, ceea ce a făcut ca mugurii să se umfle şi unii dintre ei chiar să se deschidă. Îngheţul puternic survenit între 13 şi 18 martie a distrus în acest fel majoritatea mugurilor floriferi şi a inflorescenţelor. Alte îngheţuri destul de puternice au survenit până în 12 aprilie, afectând producerea polenizării, creşterea şi dezvoltarea conurilor şi determinând - foarte probabil - reducerea populaţiei de adulţi de S. laricicola, astfel încât - după cum s-a arătat deja - nu s-a găsit nici un ou de această specie în conuri.

Depunerea ouălor de către principalele insecte dăunătoare are loc când temperatura medie zilnică depăşeşte, de regulă, +10° C, aşa după cum s-a constatat şi în anii anteriori (Olenici şi colab., 1995).

Sumele de temperaturi cumulate la care s-au produs principalele fenofaze ale laricelui şi ale dăunătorilor se prezintă în tabelul 1 .

Deoarece la data primei recoltări mugurii floriferi erau deschişi, nu se poate preciza exact intervalul de temperaturi cumulate între care s-a produs umflarea şi deschiderea mugurilor. Totuşi, ţinând cont de faptul că o parte din inflorescenţe erau afectate de îngheţ, e de presupus că deschiderea a survenit până în a 72-a zi calendaristică (13 martie), când temperatura a scăzut foarte mult. Deci, se poate accepta că deschiderea mugurilor floriferi s-a produs înainte de a se acumula 104 grade-zile.

Perioada în care se produce polenizarea laricelui depinde de clonă, fiind deci determinată genetic (Kosinski, 1986), dar şi de vreme, dispersarea polenului putând fi întârziată de vremea ploioasă, chiar dacă dezvoltarea polenului in sacii polinici este deja încheiată. În 1995, după cum deja s-a menţionat, doar la o mică parte dintre florile mascule s-a produs dispersarea polenului.

Acest fenomen a avut loc in intervalul de 135-188 grade-zile, adică destul de târziu comparativ cu anii anteriori (Olenici, 1996).

Apariţia solzilor fertili dintre bractei, moment fenologic deosebit de important, marcând trecerea conurilor de !a stadiul de bractei (BR), la stadiul de bractei-solzi (BRSC) şi respectiv începerea depunerii ouălor de către insectele dăunătoare cele mai importante, a avut loc între 229 şi 294 grade-zile, mai probabil în jurul valorii de 250-260 grade-zile.

 

Tabelul 1. Sume de temperaturi (baza +5° C) la care s-au produs principalele fenofaze ale laricelui şi ale dăunătorilor

 

Specia	Fenofaza	Suma temp. grade-zile
Larix decidua	-          Deschidere mugurilor floriferi -          Polenizare -          Apariţia dintre bractei a solzilor fertili -          Încheierea creşterii conurilor	? – 104   135 -188 (?) 229 – 294  529 - 638
Resseliella skuhravyorum	-          Începutul ovipoziţiei -          Începutul eclozării larvelor -          Ultimele ouă viabile în conuri -          Nr. maxim larve în conuri -          Larvele încep să părăsească conurile -          Ultimele larve <10 % din nr. max./con în conuri	229 – 294 294 – 343 399 – 479 479 – 529 529 – 639  878 - 971
Strabilomyia        melania + infrequens	-          Începutul ovipoziţiei -          Începutul eclozării larvelor -          Ultimele ouă viabile in conuri   -          Nr. maxim larve în conuri -          Larvele încep să părăsească conurile -          Ultimele larve <10 % din nr. max./con în conuri	294 – 343 400 – 479 529 – 639 529 – 639 639 – 747 972 - 1073
Retinia perangustana	-          Începutul ovipoziţiei -          Începutul eclozării larvelor -          Ultimele ouă viabile în conuri -          Nr. maxim larve în conuri           -          Larvele încep să părăsească conurile -          Ultimele larve <10 % din nr. max./conuri	294 – 343 400 – 479 747 – 878 747 – 878 878 – 972 >1000

Notă: * Pentru S. infrequens 343 - 400 grade-zile.

 

Întrucât după 1 iunie lungimea conurilor şi a solzilor fertili a rămas constantă, rezultă că sistarea creşterii a survenit în intervalul 25 mai-1 iunie, respectiv între 529 şi 638 grade-zile, mai probabil în jurul valorii de 600 grade-zile. Sistarea creşterii conurilor nu înseamnă şi maturizarea lor. Având în vedere faptul că între perioada polenizării şi cea a fertilizării e un interval de 5-7 săptămâni în cazul laricelui (Barner & Christiansen, 1960; Owens şi al., 1994), sistarea creşterii ar coincide tocmai cu fertilizarea. Abia după aceea are loc formarea embrionului, care se încheie la cca. 8 săptămâni după fertilizare (Hall & Brown, 1977), astfel încât maturizarea seminţelor de larice la Hemeiuşi-Bacău se produce, foarte probabil, abia în luna august. Totuşi, înflorirea foarte timpurie a laricelui şi creşterea rapidă a conurilor, necesitând doar aproximativ 600 grade-zile pentru încheierea acestui proces, reflectă adptarea acestei specii la climatul subalpin, destul de rece şi cu sezon de vegetaţie scurt.

Analizând producerea fenofazelor diferitelor specii de insecte în funcţie de temperatură, se constată că la specia cea mai timpurie, respectiv la Resseliella skuhravyorum, începutul ovipoziţiei are loc între 229 şi 294 grade-zile, iar primele larve apar între 294 şi 343 grade-zile. Acceptând o valoare medie de 260 grade-zile pentru începutul ovipoziţiei şi 320 grade-zile pentru începutul ecloziunii, rezultă că pentru dezvoltarea embrionară această specie are nevoie de cca. 60 grade-zile. Ţinând cont de acest lucru şi având în vedere faptul că ultimele ouă viabile se găsesc în conuri între 399 şi 479 (medie 440) grade-zile, rezultă că ovipoziţia are loc până la aproximativ 380-390 grade-zile. Larvele de R. skuhravyorum încep să părăsească conurile la 529-639 grade-zile (mai probabil în jurul valorii de 585 grade-zile). Aceasta înseamnă că pentru dezvoltarea lor în conuri ele au nevoie de cca. 265 grade-zile.

În mod similar s-au stabilit şi intervalele de temperaturi la care se produc principalele fenofaze ale speciilor de Strobilomyia şi ale speciei R. perangustana (tabelul 2). În cazul speciilor de Strobilomyia, dezvoltarea embrionară şi a larvei de vârsta I necesită cca. 60 grade-zile, iar dezvoltarea larvelor de vârsta a II-a şi a III-a cca. 250-260 grade-zile. În schimb, R. perangustana necesită cca. 120 grade-zile pentru dezvoltarea embrionară, valoare ce corespunde cu rezultatele obţinute în laborator (Olenici, 1994), şi cca. 485 grade-zile pentru dezvoltarea larvelor în conuri.

Întrucât atât dezvoltarea conurilor cât şi a insectelor este guvernată în mare măsură de evoluţia temperaturii, este de presupus că temperatura este un factor hotărâtor şi în stabilizarea corelaţiilor fenologice dintre dezvoltarea conurilor şi a insectelor. Prin urmare, completarea indicatorilor fenologici (de ex. apariţia solzilor ovuliferi dintre bractei) cu indicatori ecologici (sume de temperaturi cumulate la care se produc diferite fenofaze) poate facilita stabilirea mai exactă a momentelor când să se execute diferite lucrări, precum depistarea insectelor în stadiul de ou sau de larvă, stabilirea densităţii populaţiei (când se înregistrează nr. max. larve/con, stabilirea momentului aplicării măsurilor de combatere la începutul eclozării (de ex. prin stropiri de la sol) ori a măsurilor de combatere în momentul când larvele părăsesc conurile (de ex. pentru Strobilomyia spp. prin utilizarea sporilor ciupercii Beauveria bassiana, administraţi pe suprafaţa solului (Fogal şi al., 1986).

Pentru efectuarea studiului compoziţiei chimice a extractului feromonal de Retinia perangustana prin gaz-cromatografie şi spectrometrie de masă s-au folosit femelele obţinute din cele 80 pupe de R. perangustana furnizate de laboratorul de protecţia pădurilor de la Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc.

Abdomenul prelevat de la fiecare femelă a fost spălat cu 5 picături de hexan spectral pur, iar soluţiile obţinute au fost reunite şi concentrate la temperatura camerei până la 10 μl/extract. Analizele s-au făcut cu un sistem gaz-cromatograf cuplat cu un detector spectrometru de masă (GC-MSD), model 589011 - 5972, produs de firma Hewlett-Packard.

În ceea ce priveşte testarea prin screening a unor variante de atractanţi sexuali pentru R. perangustana, variantele de atractanţi sexuali testate sunt cele prezentate în tabelul nr.2, iar rezultatele testului se prezintă în tabelul nr. 3.

Deşi perioada de funcţionare a curselor a acoperit în întregime perioada de zbor a fluturilor de R. perangustana, nu s-a capturat nici un exemplar din această specie. Acest fapt confirmă concluzia din anii anteriori (Olenici şi al., 1995) cu privire la efectul inhibitor (sau poate chiar repelent) al produsului Z7-12:Ac şi al acetatului de dodecil.

Surprinzător este însă faptul că amestecul Z9-12:Ac şi E9-12:Ac nu a atras nici un fluture. Întrucât acest amestec, în doză de 0,5 mg şi nu 1 mg din fiecare compus, a dat rezultatele cele mai bune în unii ani, s-ar putea ca lipsa de eficacitate în acest test să se datoreze dublării dozei sau nivelului foarte scăzut al populaţiei de R. perangustana.

În fine, o altă concluzie a acestui experiment este aceea că amestecul de E8E1012:Ac şi E10-12:Ac, în raport de 10/1 şi doză de 1 mg/nadă, nu pare a avea efect atractant asupra speciei studiate.

Din cercetările efectuate în 1996 au rezultat următoarele concluzii prealabile:

a. Deschiderea mugurilor floriferi de larice se produce înainte de a se acumula 100 grade-zile;

b. Apariţia solzilor ovuliferi dintre bractei se produce la cca. 250-260 grade-zile;

 

Specia	Nr. exemplare capturate la varianta:
	V1	V2	V3	V4	V5	V6	Martor
R. perangustana	0	0	0	0	0	0	0
Alte specii	73	85	124	1249	39	100	19

Notă:   V₁ : Z₉ - 12Ac 1/1 mg

       E₉ - 12Ac 1 /1 mg

V₂ : acetat de dodicil 2 mg

       E₉ - 12Ac 0.5 mg

       Z₉ - 12Ac 0.5 mg

V3: E₈E₁₀ - 12 Ac 10/1 mg

       E₁₀ - 12 Ac 1/1 mg

V₄:  E₇E₉ - 12 Ac 1 mg

V_5:   Z₉ - 12Ac 1 /1 mg

       Z₇ - 12Ac 1 /1 mg

V6 : Z₇ - 12Ac 1/1 mg

       E₉ - 12Ac 1/1 mg

V₇:Imartor

 

c. Conurile îşi sistează creşterea la cca. 600 grade-zile;

d. Ordinea infestării conurilor de către insecte este cea constatată şi în anii anteriori, respectiv: Resseliella skuhravyorum, Strobilomyia melania, S. Infrequens şi Retinia perangustana;

e. Primele ouă, respectiv cele de R. skuhravyorum se găsesc în conuri odată cu apariţia solzilor ovuliferi dintre bractei, moment fenologic uşor de sesizat şi important pentru avertizarea aplicării eventualelor măsuri de combatere;

f. Celelalte specii, inclusiv R. perangustana, încep ovipoziţia la cca. o săptămână după acest moment. Densitatea maximă de larve/con se realizează însă în ordinea menţionată şi aceasta întrucât speciile respective se deosebesc prin durata dezvoltării embrionare şi durata dezvoltării larvelor în conuri;

g. R. skuhravyorum şi Strobilomyia spp. au nevoie de cca. 60 grade-zile pentru dezvoltarea embrionară, în timp ce R. perangustana necesită cca. 120 grade-zile;

h. Dezvoltarea în conuri a larvelor necesită: cca. 265 grade-zile în cazul celor de R. skuhravyorum, 250-260 grade-zile în cazul celor de Strobilomyia şi cca. 485 grade-zile în cazul celor de R. perangustana;

i. Larvele de diptere încep să părăsească conurile la încheierea fazei de creştere şi respectiv la începutul fazei de lignificare a conurilor, în timp ce larvele de R. perangustana se mai dezvoltă în conuri şi in faza de lignificare;

j. Analizele extractului feromonal de R. perangustana prin GC-MS au relevat prezenţa diferiţilor precursori feromonali, dar nu s-a confirmat existenta substantei octadecadienal, depistată în anul anterior, sau a altor substanţe care ar avea în mod cert rol de feromon;

k. Testele screening cu atractanţi sexuali pentru R. perangustana au confirmat efectul inhibitor (sau poate chiar repelent) al compusului Z7-12:Ac şi al acetatului de dodecil (în doză de 2 mg/nadă) asupra masculilor acestei specii;

l. Amestecul de E8E10-12:Ac şi E10-12:Ac, în raport de 10/1 şi în doza de 1 mg/nadă nu a avut efect atractant asupra fluturilor de R. perangustana;

m. - Mărirea dozei amestecului de Z9-12:Ac şi E9-12:Ac de la 0,5 mg compus/nadă la 1 mg compus/nadă are de asemenea efect inhibitor.

Concluziile marcate cu literele: a, b, c, g, h, l şi m au caracter de noutate.

 

 

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.