Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

 

 

Dinamica şi calitatea populaţiilor de cervide din Carpaţii Orientali şi factorii de influenţă

Aurel Gângă

 

               

Documente vechi, cronici sau însemnări ale unor străini care au călătorit prin diferite regiuni ale ţării noastre, descoperite de cercetători care erau preocupaţi de istorie, în general (Iorga, 1928; Oprescu, 1936) sau istoria vânătorii (Witting, 1936; Nedici, 1940) pun la dispoziţie un material bogat doveditor al existenţei cervidelor în spaţiul geografic al Carpaţilor Orientali încă din vechime. Iată ce precizau două din articolele legii din Ardeal în 1504 (Witting, 1936) :

                1. "Pentru a se pune capăt acestui neajuns, dispunem ca pe viitor, niciun iobag sau ţăran din cuprinsul ţării, să nu mai îndrăsnească să vâneze cerbi, căprioare, iepuri sau mistreţ, în niciun mod şi niciun fel de mijloc. Deasemenea este oprită vânătoarea sub orice formă a fazanilor, potârnichilor şi găinuşilor"

                2. "Cu toţii trebuie să se ocupe cu agricultura, cu păşunatul şi viticultura, ce procură lor şi stăpânilor venituri băneşti şi foloase materiale. Iobagul care totuşi se dedică vânătoarei sau păsăritului, va fi pedepsit fără cruţare de către stăpânul său, feudalul, sau de către proprietarul pe a cărui teritoriu a fost prins".

                S-a spus, pe dreptate, că, în ţara noastră, trofeele de cerb de o calitate excepţională sunt un dar al naturii. şi este unanim recunoscut că în Carpaţii Orientali ai României au habitat, şi poate vor mai habita, cei mai puternici cerbi din Europa. Au demonstrat-o nenumăratele trofee de valoare naţională şi mondială.

                Faţă de această stare de fapt, nu mai este logică o atitudine pasivă, contemplativă. Pentru că, susmenţionatele valori au provenit mai puţin graţie intervenţiei omului şi mai mult valorii genetice de excepţie şi habitatului carpatin neegalat. Este clar, însă, că de acum înainte, cu cât va trece timpul, cu atât vânatul va fi mai puţin un dar al naturii şi mai mult un produs al muncii şi priceperii oamenilor. Pentru că, în timp, pe măsură ce condiţiile de mediu au devenit tot mai "civilizate" (şi, implicit, mai puţin propice vieţii vânatului, în general), au apărut destule indicii privind regresul calitativ, dar şi cantitativ al trofeelor provenite din această zonă, şi că se cere vigilenţă şi acţiuni mai concertate.

                Cerbul şi-a dobândit, pe merit, calitatea de emblemă a vânatului românesc, atât ca sursă de hrană, dar mai ales ca obiect al unor deosebit de palpitante vânători, apreciate şi pentru trofeul impozant, mentenabil. Pentru marea masă a vânătorimii, însă, căpriorul rămâne specia principală de vânat mare, asigurând numericeşte şi prin accesibilitatea preţului, satisfacţiile vânătoreşti adesea aprig disputate.

                Odată cu trecerea la o silvicultură de tip intensiv, iar interese egoiste au condus la intervenţii silvocinegetice nejuste, s-a schimbat şi optica privind cervidele. Pentru silvicultori, dar chiar şi pentru agricultori, cervidele au devenit, îndeosebi când au fost exagerat protejate,  animale dăunătoare şi nu puţine personalităţi "în materie" le-au calificat drept animale nedorite în pădure.

                In gestiunea modernă a efectivelor de cervide se impun a fi depăşite punctele de vedere subiective ale vânătorilor, silvicultorilor şi chiar ale agricultorilor, căutând a stabili măsuri complexe de gospodărire, astfel încât să fie armonizate interesele tuturor factorilor antropici cu cei naturali. De asemenea, se urmăreşte, în unanimitate, valorificarea integrală, superioară a resurselor cinegetice, în paralel cu progresul calitativ al acestora. Acest obiectiv, însă, nu poate fi atins fără o prealabilă cunoaştere a situaţiei reale şi a dinamicii ei în timp, în relaţie cu diverşii factori influenţi.

                Iată de ce, prezenta temă s-a impus ca necesitate, având în vedere că, până în prezent, gospodărirea terenurilor populate cu cervide a avut un caracter extensiv. Din această cauză, situaţia prezentă trebuie analizată în contextul larg al evoluţiei efectivelor şi calităţii populaţiilor de cervide ca şi al transformărilor din biocenozele forestiere actuale.

                Analiza relaţiilor cauzale ale factorilor influenţi şi a dinamicii în timp a populaţiilor de cervide, au condus la concluzia că situaţia actuală este o consecinţă a manifestării unui complex de factori declanşatori (biotici şi antropici, mai ales), care au acţionat pe fondul favorizat de o serie de măsuri silviculturale aplicate în păduri. Este vorba de modificarea - uneori radicală - a politicii cinegetice pe de o parte, iar pe de altă parte de modificarea structurilor ecosistemelor forestiere, urmare acţiunii factorilor abiotici şi antropici. Dacă ipotezele monofactoriale formulate nu s-au confirmat decât în cazuri particulare, cele polifactoriale, au avut o confirmare mult mai largă, fără a se putea preciza ponderea fiecărui factor şi fără a se putea prelimina cu precizie efectul intervenţiei în cazul stabilizării (teoretice, căci practic nu este posibil) unuia sau altuia din factorii influenţi. Aceştia acţionează sinergic, în complementaritate, iar acţiunea unuia poate deveni din pozitivă - negativă şi invers.

                Obiectul declarat al prezentei teme (a cărei ciclu de cercetare a fost nefericit scurtat cu un an, ducând la diminuarea volumului de date şi informaţii culese şi, implicit, la precipitarea unor concluzii) a fost determinarea stării actuale a populaţiilor de cervide care habitează în Carpaţii Orientali în raport cu factorii influenţi, cu surprinderea evoluţiei cantitative şi calitative a acestora pe parcursul unei perioade îndelungate de timp. In această fază, a finalizării cercetărilor, putem aprecia (cu tot subiectivismul justificat al unor cercetări empirice, puţin instrumentate şi a unor date preluate, adesea  discutabile, ca şi al completării unor "goluri" pe bază de intuiţie) că au fost deconspirate multe din datele incerte şi altele necunoscute, concluzionând că starea actuală a populaţiilor de cervide care habitează în Carpaţii Orientali, este doar o fază dintr-un şir discontinuu de stări, care definesc procesele care au loc în sistemul complex, dinamic, cu autoreglare, al biocenozei pădurii.

                Cercetările s-au bazat pe următoarele aspecte şi priorităţi de acţiune:

                - identificarea arealului din spaţiul geografic al Carpaţilor Orientali în care habitează natural cervidele;

                - documentare asupra situaţiei din trecut a existenţei cervidelor în spaţiul analizat şi acumularea de date istorice, beletristice şi ştiinţifice;

                - studierea detaliată a ariei de investigaţie sub aspect geografic, morfologic, silvostaţional;

                - efectuarea unor studii de biotop (bonitate şi aspecte socio-economice);

                - efectuarea unor inventarieri şi studii populaţionale (efective, structura lor, recolte, mortalităţi etc.);

                - studierea dinamicii cantitative şi calitative a populaţiilor de cervide şi calcularea unor parametri specifici : natalitate, spor natural, creştere numerică, mortalitate);

                - stabilirea unor relaţii între dinamica efectivelor şi calităţii trofeelor cu unele caracteristici de ordin inter şi intraspecific, populaţional, de cultură şi politică silvocinegetică, precum şi de unii factori sociali, economici şi istorici;

                - identificarea factorilor ecologici influenţi şi cercetarea modului de acţiune a ansamblului acestora în interdependenţa lor; reprezentarea mecanismului influenţei acestora;

                - deconspirarea unor particularităţi specifice şi de habitat ale cervidelor, insuficient cunoscute şi puse în valoare până în prezent;

                - studierea etologiei cervidelor care habitează în Carpaţii Orientali;

                - alcătuirea de inventare şi a unei colecţii foto reprezentând dinamica evoluţiei populaţiilor de cervide pe spaţii geografice.

                Obiectivele prezentei temei au fost:

                - cunoaşterea parametrilor reali ai dinamicii numerice şi calitative a populaţiilor de cervide în Carpaţii Orientali;

                - cunoaşterea cuantumului de influenţă a unor factori staţionali, socio-economici şi de cultură silvo-cinegetică asupra populaţiilor de cervide;

                - stabilirea unor parametri de gospodărire optimă a populaţiilor de cervide în zona supusă cercetării.

- studii fitocenotice şi de biotop;

                - studii populaţionale;

                - studii privind influenţa unor factori socio-economici;

                - studii privind modalităţile de gospodărire silvo-cinegetică aplicate până în prezent;

- studii pentru optimizarea producţiei cinegetice.

  Concluzii

                Este evident că atât în activitatea de administraţie cât şi în cea de gestiune a activităţii cinegetice în fondurile de vânătoare din Carpaţii Orientali au dăinuit, întreţinute voluntar sau conjuctural, o sumedenie de incertitudini şi neclarităţi. La această stare de fapt a contribuit atât cadrul socio-economic al ţării, cât şi nivelul scăzut al cercetării şi educaţiei cinegetice - şi al neglijării acestora - pe considerentul că cervidele din mediul sălbatic al Carpaţilor Orientali evoluează natural,  pozitiv, mai bine ca oriunde în Europa, gospodărirea cinegetică purtând un caracter extensiv.  Si a fost poate mai firesc şi mai economic să se valorifice condiţiile naturale bune, decât să se facă investiţii pentru corectarea unor deficienţe. S-a scurs astfel o etapă în care terenurile nu au dat tot ceea ce ar fi trebuit să dea, nici sub raport cantitativ, nici sub raport calitativ.

                Evoluţiile efectivelor de cerb şi căprior din Carpaţii Orientali în  dinamica lor multianuală sunt redate în figurile 1 şi 2. Populaţiile de căprior din Carpaţii Orientali sunt mult mai stabile numeric decât cele recenzate la nivelul întregii ţări (Selaru, N., 1994). Raportat la efectivele optime situaţia efectivelor reale actuale este prezentată în fig. 3a. Această imagine trebuie însă abordată precaut, deoarece, aşa cum s-a mai precizat, recensământul vânatului nu se efectuează, de regulă, cu suficient spirit de responsabilitate, luând o tentă mai mult formală.

                Se poate aprecia că declinul calitativ al populaţiilor de cervide este efectul unor concepţii de gospodărire greşite, care au condus la populaţii întinerite de cervide, în proces de degradare, incorect sau insuficient reglate populaţional.

Efectivele reale, bonitatea fondurilor de vânătoare, densităţile optime ale efectivelor de cerb în fondurile de vânătoare din Carpaţii Orientali trebuie privite drept cote maxime, fiind de aşteptat ca la următoarea bonitare, punctajul stabilit prin diagnoză ecologică să scadă notabil, pe seama înrăutăţirii condiţiilor de habitat, cu deosebire prin influenţe antropice. La specia căprior, având în vedere faptul că în această arie nu există suprapopulaţii, este recomandabil ca efectivele să fie menţinute la ivelul celor actuale cu practicarea unor extracţii (la nivelul sporului natural anual) pe criterii sever selective.

 

Fig. 1. Evoluţia efectivelor de cerb între anii 1900-1996

 

Fig. 2. Evoluţia efectivelor de căprior între anii 1900-1996

 

Fig. 3a. Dinamica anuală a efectivelor de cerb şi căprior în raport cu cele optime, în Carpaţii Orientali, în perioada 1991-1996

               

În ceea ce priveşte factorii influenţi în evoluţia cantitativă şi calitativă a cervidelor din Carpaţii orientali, se pot aprecia ca specifici ai acestei arii: concurenţa acerbă şi mortalităţile numeroase. Evoluţia cerbilor, ca indivizi ai populaţiilor, are loc sub influenţa neîntreruptă a acţiunii factorilor de mediu şi a eredităţii. Însăşi ereditatea trebuie acceptată ca un rezultat al adaptării speciei la condiţiile de mediu în care a evoluat. Dintre aceşti factori, o parte sunt independenţi de densitatea populaţiei (mortalitatea crescând sau scăzând numai în funcţie de intensitatea şi durata acţiunii), ca : umiditatea,  temperatura, lumina şi pot deveni, în unele situaţii, limitativi pentru răspândirea cerbului. Ceilalţi factori sunt dependenţi de densitatea populaţiei, influenţând distribuţia spaţială şi nivelul populaţional : hrana, adăpostul, liniştea, competiţia intra- şi interspecifică, prădarea şi parazitarea. Această împărţire însă, în factori dependenţi şi independenţi de densitatea populaţiei, este adeseori forţată;  între aceştia putându-se stabili influenţe reciproce, având valori relative (ca de exemplu, hrana, ca factor dependent de densitate, în condiţii de abundenţă acţionează ca factor independent, determinând acţiunea celorlalţi factori dependenţi). Prin urmare influenţe reciproce intime, se stabilesc frecvent în natură, între majoritatea factorilor de mediu, tinzând spre reglarea efectivelor, adică spre menţinerea unui număr de indivizi cât mai constant. Autoreglarea se desfăşoară astfel după un mecanism complex, întârziat, supus legilor probabilistice.

                Mecanismul ar putea fi exprimat astfel :

                a. În forma cea mai simplificată populaţia de cervide dintr-un fond de vânătoare are două surse pozitive (sporul natural şi infuziile din exterior) şi două negative (mortalităţile şi migrarea) - figura 3b.

                                                                                                             

Figura 3b. Schema simplificată a resurselor cinegetice

 

b. Atât sursele pozitive cât şi cele negative sunt influenţate de complexul factorilor ecologici care acţionează sinergic, în complementaritate, iar acţiunea lor, în spaţiu şi timp, se poate transforma din pozitivă în negativă şi invers. Este motivul pentru care trebuie abordaţi într-un complex, în veşnică transformare în spaţiu şi timp - figura. 4.

 

Figura 4. Complexul factorilor ecologici cu implicaţii în viaţa cervidelor

 

c. În natură, nu numai resursele de hrană (modificabile în urma unor intervenţii agro-silvo-cinegetico-tehnice), calitatea adăpostului (modificabilă în urma unor exploatări forestiere, expansiunii urbane şi industriale), dar şi clima şi chiar relieful (în mai mică măsură) se transformă în timp şi spaţiu.

 

Figura 5. Schema logică de gospodărire a populaţiilor de cervide

 

                Prin urmare, în analizarea factorilor ce pot fi cunoscuţi, asupra cărora gospodarul cinegetic poate interveni sau îi poate oarecum influenţa, se procedează în a exprima influenţa acestor factori în densitate vânat raportată la unitatea de suprafaţă ().

                d. Factorul ofertă trofică, calculat cu ajutorul cheii de diagnozare ecologică (ICAS, 1986), necesită a fi corectat în ansamblul factorilor limtativi pentru fiecare fond de vânătoare în parte – figura 6.

 

Figura 6. Analiza factorului ofertă trofică

 

                e. Pentru stabilirea bonităţii fondurilor de vânătoare populate cu cervide şi evaluarea influenţei factorilor de habitat se impune compunerea tuturor factorilor ecologici în ansamblu ţinând cont de interdependenţa lor – figura 7.

 

Figura 7. Complexul factorilor ecologici şi viaţa cervidelor

 

                În ce priveşte exploatarea şi gestiunea populaţiilor de cervide din Carpaţii Orientali, se poate precia că aceasta s-a făcut arbitrar. In afară de faptul că o bună perioadă de timp s-a desfăşurat pe baza unor "indicaţii preţioase", deşi s-au stabilit norme tehnice de gospodărire, acestea s-au aplicat defectuos, începând cu recensământul efectivelor, continuând cu urmărirea ratei natalităţii (sporului natural) şi a mortalităţilor naturale, până la stabilirea cotelor de extracţie şi urmărirea realizării planului de selecţie şi recoltă. Din această cauză se impune ca măsură stringentă testarea, instruirea, eventual înlocuirea personalului care lucrează în compartimentul cinegetic, atât în sectorul gospodărit de Filialele Romsilva cât şi în cel gospodărit de AGVPS (o primă măsură salutară ar fi reactivarea CPP Buşteni).

                Până la normalizarea situaţiei actuale este indicat ca extracţiile în cadrul populaţiilor de cerb (selecţie şi recoltă) să fie dirijate spre extremele de vârstă.

                De asemenea, este indicat a aprofunda (prin grija Filialelor Romsilva şi a Filialelor A.G.V.P.S.) cercetările acestei teme până la nivel  de ocol silvic (în anumite situaţii chiar până la nivel de fond de vânătoare) în vederea valorificării resurselor cinegetice din Carpaţii Orientali, având în vedere valoarea lor inestimabilă.

 

 

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.