Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

 

 

Cercetări privind substituirea arboretelor de răşinoase din afara arealului natural al acestora

 

Ion Barbu

 

 

O evaluare globală la nivelul ţării arată că s-au creat circa 300 000 ha de culturi de răşinoase în afara arealului, cu vârsta actuală de 10-40 ani în care sunt necesare măsuri silviculturale diferenţiate de conducere şi asigurare a stabilităţii acestora la acţiunea factorilor abiotici şi biotici.

 

Obiectivele principale ale prezentei cercetări sunt :

- identificarea stării actuale a culturilor de răşinoase instalate în afara arealului în ţara noastră pe zone şi subzone de vegetaţie;

- identificarea dezechilibrelor ecologice induse de condiţiile climatice şi edafice specifice şi stabilirea zonelor în care culturile de răşinoase se dezvoltă nemulţumitor şi în care sunt necesare măsuri speciale de reconstrucţie ecologică;

- creşterea şi dezvoltarea actualelor culturi, comparativ cu modelele care au stat la baza fundamentării programelor de extindere şi stabilirea corecţiilor necesare;

- prognoza evoluţiei şi evaluarea riscului în gospodărirea acestora în perioada rămasă până la sfârşitul ciclului de producţie stabilit pentru fiecare cultură în parte;

- oportunitatea continuării acţiunilor de extindere a răşinoaselor cu precizarea mai detaliată a factorilor limitativi;

- experimentarea şi stabilirea unor tehnologii specifice de conducere a culturilor de răşinoase în afara arealului în vederea îmbunătăţirii stării lor de vegetaţie, a creşterii stabilităţii şi  a rezistenţei la acţiunea factorilor abiotici şi biotici vătămători;

- stabilirea zonelor în care sunt necesare măsuri de substituire pe lui ecologic.

 

Lucrările de teren au constat din:

A. Investigaţii in culturi de răşinoase în afara arealului din ocoalele silvice: Tg. Cărbuneşti şi Peşteana (F.T. Tg. Jiu), Amaradia (F.T. Craiova), S.C. Slatina (F.T. Slatina), Călimăneşti (F.T. Râmnicu Vâlcea), Lechinţa (ICAS Bistriţa), Vidra (ICAS Vrancea) şi Adjud (F.T. Focşani), Topoloveni (F.T. Argeş), Babadag, Cerna, Niculiţel, Ciucurova, Casimcea (F.T. Tulcea) şi Constanţa (F.T. Constanţa), cu scopul stabilirii stării actuale a acestora (N/ha actual, consistenţa, elagaj, starea de vegetaţie, prezenţa sau absenţa vătămărilar produse de factori abiotici şi biotici, intensitatea tăierilor de îngrijire.

B. Inventarieri şi măsurători biometrice în u. a. reprezentative pentru stabilirea frecvenţei arborilor pe categorii de vătămări şi a caracteristicilor biometrice actuale ale arboretelor.

Pe baza investigaţiilor preliminare s-au ales arborete reprezentative pentru etajele fitoclimatice din fiecare ocol silvic, în care s-au inventariat statistic (cercuri de 300 m²) arborii de răşinoase, măsurându-se diametrul la 1,30 m şi evaluându-se starea fiecărui arbore inventariat. Pentru trasarea curbei înălţimilor, în fiecare arboret au fost măsuraţi câte 2-5 arbori din fiecare categorie de diametre.

Arborii inventariati au fost încadrati în una dintre următoarele categorii:

- arbori întregi, sănătoşi (I);

- arbori cu vârful rupt (Rv);

- arbori cu rupturi în coroană (Rc);

- arbori cu ruptură de trunchi (Rt);

- arbori aplecaţi (A);

- arbori dezrădăcinaţi (D);

- arbori uscaţi (U).

 

Lucrările de birou au constat din:

A. Prelucrarea statistică a datelor recoltate din teren.

Rezultatele inventarierilor din teren au fost prelucrate statistic, stabilindu-se distribuţia numărului de arbori/ha pe categorii de vătămări şi în raport cu starea actuală a arborilor. S-au calculat frecvenţele (%) ale arborilor pe categorii de vătămări. Cu ajutorul curbei înălţimilor şi a frecvenţei arborilor pe categorii de vătămări s-a stabilit relaţia dintre parametri biometrici de stabilitate (coeficientul de zvelteţe) şi frecvenţa unor anumite tipuri de vătămări, în special vătămările produse de zăpadă.

B. Evaluarea riscului de apariţie a unor căderi de precipitaţii sub formă de zăpadă care pot provoca vătămări în culturile de răşinoase.

Cercetările anterioare efectuate în tara noastră (Haring & Iuga, 1970; Hanganu, 1970; Barbu, 1979; Ichim & Barbu, 1981; Barbu, 1982) au pus în evidenţă condiţiile aerosinoptice în care pot apărea căderi masive de zăpadă şi vătămările produse de zăpadă în păduri.

Pe baza unui model probabilistic s-a evaluat pentru ţara noastră riscul apariţiei unor căderi de precipitaţii în cuantum mai mare de 40 l/m² în 24 de ore, care în lunile martie-aprilie şi octombrie-noiembrie pot fi sub formă de zăpadă udă şi pot provoca vătămări prin ruperea şi dezrădăcinarea arborilor. Datele de bază au fost extrase din Atlasul Climatologic al României (1968). Teritoriul ţării a fost împărţit în regiuni geomorfologice pe baza Monografiei Geografice a României (Geografia fizică, vol. I,1982). Pentru fiecare regiune s-au stabilit punctele pluviometrice cu perioadă lungă de observaţii (în general datele pluviometrice provin de la staţii meteorologice şi posturi pluviometrice care au funcţionat mai multe decenii în intervalul de 55 ani (1895-1915 şi 1921-1955), iar pe baza cantităţilor maxime de precipitaţii mai mari de 40 l/m² în 24 ore s-a calculat pentru fiecare regiune geomorfologică frecvenţa staţiilor la care s-au înregistrat precipitaţii mai mari de 40 1/m², respectiv mai mari de 60 l/m². Pe această bază se propune o hartă de zonare a riscului apariţiei vătămărilor de zăpadă în România.

                C. Criterii pentru stabilirea urgenţelor de intervenţie în culturi răşinoase instalate în afara arealului.   

Pe baza hărţii riscului de apariţie a vătămărilor produse de zăpadă s-au stabilit ocoalele silvice din zonele cele mai expuse. Deoarece riscul apariţiei este semnificativ amplificat de starea arboretelor de răşinoase instalate în afara arealului, se propun parametri de stare în funcţie de care se vor încadra arboretele în urgenţe de intervenţie.

Pe baza analizelor efectuate în anii anteriori în cadrul acestei teme a rezultat foarte clar că unul dintre factorii limitativi în menţinerea culturilor de răşinoase după vârsta de 10 ani îl constituie zăpada, prin vătămările frecvente şi uneori de intensitate foarte mare (peste 50 % din exemplare afectate).

Căderile masive de zăpadă din 4-6 noiembrie 1995, înregistrate în special în Subcarpaţii Sudici şi Orientali şi cele din 16-17 aprilie 1996, amintind calamitatea înregistrată în 16-18 aprilie 1997  în pădurile din judeţele Suceava, Neamţ, Bacău, aduc din nou în discuţie zăpada ca factor limitativ în extinderea răşinoaselor în afara arealului.

                Hărţile în care s-au propus zonele de extindere în afara arealului a răşinoaselor (Popescu, 1966; Marcu et al., 1974; Ionescu et al., 1970) vizează mai ales zona subcarpatică din exteriorul lanţului carpatic, iar pentru pini zone întinse din Moldova, Dobrogea şi sudul ţării fără a se lua în seamă pericolul vătămărilor de zăpadă. Până la extinderea răşinoaselor în aceste zone, vătămările produse de zăpadă în pădurile de foioase erau foarte rare, dat fiind că, în perioada când se produc căderile de zăpadă aderente la substrat, retenţia zăpezii în coroana arborilor  este redusă (arbori desfrunziţi).

Cercetările anterioare (Barbu, 1978, 1981, 1982; Ichim & Barbu 1981) au pus în evidenţă condiţiile aerosinoptice în care pot apărea căderi masive de zăpadă şi vătămările produse în pădurile de răşinoase din FM₁, FM₂ şi FM₃:

                - circulaţii sudice şi adiacente la impactul cu arcul carpatic;

                - interferenţa circulaţiilor din vest şi a celor din est în sudul Carpaţilor Meridionali şi de Curbură. Deşi dominanta circulaţiei aerului deasupra României este din vest şi cele adiacente, precum şi cele din nord care împreună reprezintă peste 75% din frecvenţele totale, aceste mase de aer nu produc precipitaţii însemnate cantitativ la periferia arcului Carpatic şi în Câmpia Română (Topor, 1965). In zonele menţionate, cele mai mari cantităţi de precipitaţii sunt determinate de circulaţiile sudice şi adiacente. In anumiţi ani, deşi frecvenţa circulaţiilor sudice reprezintă numai 5% din total (ex. anul 1976), cantităţile de precipitaţii căzute în aceste zile reprezintă 30-60% din totalul anual (Bordei, 1988);

                - căderi de precipitaţii sub formă de zăpadă udă, aderentă la substrat cu densitatea de 150-260 kg/m³ în cantităţi de peste 40 l/m² în 24 ore sau peste 50-60 l/m² în 48 ore. De regulă, asemenea căderi de precipitaţii sub formă de zăpadă se întâlnesc la începutul (octombrie- noiembrie) şi sfârşitul sezonului rece (martie-aprilie);

                - temperaturi ale aerului în jurul valorii de 0⁰C. În perioadele amintite, aceste temperaturi sunt foarte frecvente. Condiţiile de formare a zăpezii ude aderente la substrat se întâlnesc în anumite benzi altitudinale de 200-400 m. La altitudini mai joase, precipitaţiile cad sub formă de lapoviţă sau ploaie, neaderente la substrat, iar la altitudini mai mari, prin scăderea temperaturii, zăpada devine pulverulentă iar aderenţa la coroanele arborilor scade;

- viteza vântului redusă (cel puţin în perioada de acumulare a zăpezii în coroanele arborilor).           

Deci, pentru apariţia vătămărilor de zăpadă trebuie să fie întrunite toate aceste condiţii.

                Pe baza cercetărilor detaliate asupra vătămărilor produse de căderile masive de zăpadă din 16-18 aprilie 1977 şi 8-10 aprilie 1979 au fost puse în evidenţă influenţele  staţiunii şi structurii arboretelor asupra frecvenţei şi intensităţii vătămărilor în păduri (Barbu, 1982). Având în vedere puternicele influenţe locale (şi în special cele orografice) în potenţarea efectelor, se poate aprecia că elementul care determină vătămările de zăpadă sunt căderile de precipitaţii în cuantum mai mare de 40 l/m² în 24 ore. Vătămările în păduri apar distribuite în mozaic numai în zonele în care sunt îndeplinite celelalte condiţii.

Pornind de la această abordare, se simplifică mult problema  evaluării riscului apariţiei vătămărilor de zăpadă şi propunem ca aceasta să se realizeze pe baza analizei frecvenţei căderilor de precipitaţii mai mari de 40 l/m² în 24 ore. Acest parametru (precipitaţii maxime în 24 ore) este un indicator urmărit de peste 100 ani la toate staţiile meteorologice din lume, deci accesul la informaţii este foarte uşor.

                Având în vedere ciclurile de producţie în silvicultură de peste 50 ani, este evident că se va studia acest parametru pe o perioadă cât mai lungă.

                Evaluarea riscului la apariţia vătămărilor de zăpadă se poate face pentru fiecare staţie meteo prin calcularea frecvenţei căderilor de precipitaţii în 24 h mai mari de 40 l/m² şi transformarea frecvenţei în probabilitate. Pentru silvicultură, problema evaluării riscului în fiecare staţie meteorologică este laborioasă şi adesea cu relevanţă redusă, deoarece foarte rar staţiile meteorologice se află în păduri.

                O altă modalitate de evaluare a riscului o constituie stabilirea frecvenţei staţiilor meteorologice sau a posturilor pluviometrice la care într-o anumită perioadă de timp (preferabil un ciclu de producţie) s-au înregistrat precipitaţii în cantităţi mai mari de 40 l/m²/24 h. Raportul dintre numărul de staţii la care s-au înregistrat precipitaţii în cuantumul menţionat şi numărul total de staţii la care  s-au făcut observaţii în regiunea respectivă este un indicator foarte sensibil, care variază foarte mult de la o regiune la alta a ţării în aceeaşi perioadă. Având în vedere că uneori şi o singură cădere de zăpadă într-un ciclu de producţie poate produce perturbări în evoluţia arboretului şi gospodăria silvică (a se vedea vătămările produse de zăpadă din 1977, 1979 şi 1995), considerăm că frecvenţa staţiilor dintr-o anumită regiune la care  s-au înregistrat căderi mari de precipitaţii este mai relevantă decât frecvenţa căderilor mari de precipitaţii la aceeaşi staţie.  Pe considerentele de mai sus se bazează zonarea pe care o propunem în continuare. Datele de bază au fost extrase din Atlasul Climatologic al României (1966). Teritoriul ţării a fost împărţit în regiuni geomorfologice pe baza hărţii din “Geografia fizică a  României” (1982) (fig. 1). Pentru fiecare regiune s-au stabilit punctele pluviometrice aferente care au funcţionat mai multe decenii în intervalul de 55 ani (1896-1915 şi 1921-1955).

Se constată că, în anumite regiuni, frecvenţele cumulate pe 3-4 luni depăşesc numărul de staţii deoarece la multe staţii se înregistrează precipitaţii mai mari de 40 l/m² în 24 ore în fiecare lună analizată.

S-a calculat pentru fiecare dintre aceste perioade numărul mediu lunar de staţii cu P > 40 l/m²/24 ore, care a permis ierarhizarea riscului apariţiei vătămărilor de zăpadă la începutul (octombrie-decembrie) şi la sfârşitul iernii (ianuarie-aprilie).

Dacă asociem unei frecvenţe mari şi un risc mai mare de apariţie a vătămărilor de zăpadă putem ierarhiza teritoriul ţării în mai multe clase de risc. Se constată că nu există diferenţe semnificative între riscul apariţiei căderilor de precipitaţii mai mari de 40 l/m2/24 h la începutul şi la sfârşitul sezonului rece şi de asemenea, în linii mari, se păstrează aproape aceeaşi poziţie în ierarhizare.

Riscul anual se poate evalua pe baza riscului de la începutul şi de la sfârşitul sezonului rece, făcând media sau însumând cele două riscuri.

Prin însumarea riscurilor parţiale obţinem valori cu o plajă mai largă de variaţie, de la 20 la 85, iar prin împărţire în clase se pot stabili clasele de risc utilizabile pentru fundamentarea măsurilor de gospodărire a pădurilor, în special a culturilor de răşinoase din zonele cu risc ridicat la apariţia vătămărilor de zăpadă.

În fig.1 s-au reprezentat regiunile geomorfologice şi clasele de risc aferente.

 

 

Fig. 1. Harta reprezentând riscul apariţiei vătămărilor de zăpadă în pădurile din România, calculat pe baza   frecvenţei căderilor de precipitaţii >40 l/m² în 24 ore în sezonul rece (octombrie-aprile)

 

Pe această bază se vor încadra ocoalele silvice în zone şi clase de risc şi se vor elabora măsuri diferenţiate de gospodărire în continuare a culturilor de răşinoase instalate în afara arealului şi se vor stabili urgenţe de substituire a arboretelor necorespunzătoare şi din zone cu risc foarte ridicat.

Pe baza rezultatelor obţinute în acest an se propune aplicarea în producţie a următoarelor rezultate:

- evaluarea stării actuale a culturilor de răşinoase. Pentru fiecare u. a. în care s-au cultivat răşinoasele se va stabili, pe bază de inventarieri în cercuri de 300 m² sau în suprafeţe de probă de 1000 m² fiecare, starea actuală, determinându-se distribuţia arborilor pe specii şi categorii de diametre, frecvenţa arborilor vătămaţi pe cauze (vătămări de zăpadă, diferenţiat Rc, Rt, D, A - vătămări produse de vânat etc.).

Pe această bază se va stabili intensitatea de intervenţie, recomandându-se următoarele:

- în arboretele pure de răşinoase în vârstă de 18-25 ani în care nu s-a intervenit decât cu extrageri de igienă sau curăţiri de intensitate slabă, în care N/ha actual are valori mai mari de 2500 arbori/ha se va interveni cu o răritură schematică, în care se extrage al patrulea sau al cincilea rând, creându-se în acest fel reţeaua de accesibilitate. În anul următor, pe rândurile rămase se vor executa rărituri selective cu intensitatea de 20-30 % din numărul de arbori;

- în arboretele pure de răşinoase în vârstă de peste 25 ani, în care N/ha este mai mare de 2000 arbori/ha se recomandă de asemenea rărituri schematice, prin care se va extrage al cincilea sau al şaselea rând, iar între rânduri extrageri selective, cu intensitate de 15-20 % „de jos”, repetate la 3-4 ani până se ajunge la circa 1300-1400 arbori la hectar;

- în culturile amestecate de răşinoase cu foioase, răriturile vor avea un caracter selectiv, recomandându-se menţinerea unor amestecuri în care răşinoasele să nu depăşească 30-40 %. Se vor favoriza foioasele autohtone valoroase, provenite din sămânţă, prin extragerea exemplarelor de răşinoase care stânjenesc dezvoltarea acestora;

- coeficientul de zvelteţe al exemplarelor rămase se recomandă să nu depăşească 100 la molid şi 80 la pini. Lucrările recomandate vor determina reducerea în viitor a vătămărilor produse de zăpadă şi de agenţi criptogamici.

Valorificarea în producţie a rezultatelor obţinute se va realiza prin prezentarea unor lucrări demonstrative efectuate de I.C.A.S., precum şi prin instalarea unor suprafeţe experimentale demonstrative în ocoalele silvice care vor solicita asistentă tehnică. Ocoalele silvice din zone cu risc foarte ridicat la apariţia vătămărilor de zăpadă var intra în prima urgenţă la detalierea strategiei de gospodărire în continuare a culturilor de răşinoase în afara arealului.

 

Lista provizorie a ocoalelor silvice încadrate pe clase de risc se prezintă în continuare.

Clasa I de risc (> 75%): Herculane, Severin, Baia de Aramă, Motru, Tismana, Tg. Jiu, Runcu, Tg. Cărbuneşti, Bumbeşti, Novaci, Romani, Băbeni, Vâlcea, Călimăneşti, Jiblea, Suici, Curtea de Argeş, Muşeteşti, Aninoasa, Câmpulung Muscel, Rucăr, Peşteana, Domneşti, Horezu.

Clasa a II-a de risc (66-75%): Căiuţi, Oi-tuz, Mănăstirea Caşin, Soveja, Adjud, Tul-nici, Vidra, Panciu, Focşani, Breţcu, Covasna, Comandău, Năruja, Lepşa, Gugeşti, Dumiteşti, Întorsura Buzăului, Săcele, Braşov, Zărneşti, Rucăr, Pucioasa, Moreni, Câmpina, Văleni, Azuga, Sinaia, Măneciu, Nehoiaş, Nehoiu, Cislău, Părscov, Vintilă Vodă, Verneşti, Verbila.

Clasa a III-a de risc (56-65%): Geoagiu, Simeria, Orăştie, Hunedoara, Haţeg, Pui, Petroşani, Lupeni, Runcu, Bumbeşti, Tismana, Baia de Aramă, Retezat, Oţelul Roşu, Caransebeş, Teregova, Mehadia, Herculane %, Romani-%, Brezoi, Voineasa, Cugir, Sebeş, Bistra, Valea Cibinului, Tălmaciu, Cornet, Jiblea-%, Suici °/, Curtea de Argeş-%, Muşeteşti %, Domneşti %, Rucăr, Câmpulung Muscel %, Aninoasa-%, Severin %, Vânju Mare, Motru, Peşteana, Filiaşi, Craiova, Pleniţa, Perişor, Amaradia, Tg. Cărbuneşti %, Horezu-%, Băbeni %, Bălceşti, Balş %, Slatina-%, Drăgăşani, Stoiceni, Vâlcea %, Vultureşti, Piteşti, Mihăieşti, Topoloveni, Cotmeana, Voineşti %.

Clasa a IV-a de risc (46-55%) : Darabani, Botoşani, Truşeşti, Hârlău, Iaşi, Sineşti, Ciurea, Dobrovăţ, Bârnova, Băceşti, Răducăneni, Tg. Neamt, Gârcina, Fântânele, Traian, Moineşti, Livezi, Bacău, Sascut, Zeletin, Bârlad, Vaslui, Huşi, Epureni, Grivita, Tuluceşti, Hunedoara, Roşia Montană, Oţelul Roşu %, Văliug, Bozovici, Anina, Oravita, Sasca Montană, Moldova Nouă, Berzeasca, Orşova.

Clasa a V-a de risc (36-45%) : Aleşd, Dobreşti, Remeţi, Beiuş, Huedin, Beliş, Gilău, Sudrigiu, Vaşcău, Gârda, Cămpeni, Baia de Arieş, Teiuş, Alba lulia, Geoagiu, Simeria, Dobra, Baia de Criş, Hălmagiu, Gura Honţ, Săvârşin, Coşava, Făget, Lugoj, Lipova, Bârzava, Dorohoi, Marginea, Solca, Suceava, Fălticeni, Dolhasca, Paşcani, Roman.

Clasa a VI-a de risc (26-35%) : Falcău, Putna, Vama, Moldoviţa, Gura Humorului, Pojorâta, Breaza, lacobeni, Cârlibaba, Coşna, Dorna Candreni, Ilva Mică, Rodna, Borşa, Vişeu, Ruscova, Sighet, Mara, Bicsad, Tăuţi, Baia Mare, Berleşti, Ulmeni, Somcuta Mare, Tg. Lăpuş, Băiuţ, Dragomireşti, Beclean, Relciu, Năsăud, Bistriţa, Reghin, Lechinţa, Sângeoagiu de Pădure, Odorhei, Zalău, Simleul Silvaniei, Marghita, Oradea, Tinca, Beliu, Ineu, Sebiş Moneasa, Târnova, Lipova.

Clasa a VII de risc (< 25%) : Stulpicani, Vatra Dornei, Crucea, Mălini, Râşca, Broşteni, Panaci, Prundu Bârgăului, Pipirig, Văratec, Ceahlău, Galu, Borca, Bicaz, Tarcău, Vaduri, Piatra Soimului, Tazlău, Agăş, Comăneşti, Dărmăneşti, Tg, Ocna, Răstoliţa, Lunca Bradului, Topliţa, Borsec, Tulgheş, Gurghiu, Sovata, Gheorghieni, Miercurea Ciuc, Sânmartin, Brădeşti, Breţcu, Tg. Secuiesc, Sf. Gheorghe, Baraolt, Timişoara, Rupea, Codlea, Şercaia, Făgăraş, Arpaş, Agnita, Sighişoara, Tg. Mureş, Luduş, Târnăveni, Dumbrăveni, Mediaş, Sibiu, Miercurea Sibiului, Valea Cibinului, Aiud, Turda, Cluj, Gherla, Dej, Ileadna, Jibou, Almaş.

Cercetările efectuate în acest an au avut un pronunţat caracter prospectiv, concretizat în evaluarea stării culturilor de răşinoase din afara arealului, în special a celor din zona Carpaţilor de Curbură şi a Subcarpaţilor Meridionali.

Un alt aspect urmărit prin cercetările din acest an a fost evaluarea riscului de apariţie a vătămărilor de zăpadă şi încadrarea ocoalelor în zone de risc.

 

Principalele concluzii prealabile care se desprind sunt :

- arboretele de răşinoase create în afara arealului, în staţiunile recomandate prin îndrumări tehnice, s-au dezvoltat în parametrii prognozaţi, cele mai multe dintre ele având acumulat un important volum de masă lemnoasă. Majoritatea arboretelor de răşinoase instalate în afara arealului reclamă investigaţii urgente, care trebuie realizate cu curaj şi eficientă.

- în culturile de pini instalate în FD₃, în etajul gorunetelor şi goruneto-făgetelor, rata eliminării naturale în primii 20 ani după plantare reprezintă 30-35 %.

- după vârsta de 15 ani apar frecvent vătămări de zăpadă dispersate sau grupate (porţiunile mai dese sau în microstaţiunile expuse), care conduc la rărirea neuniformă a arboretului. Deşi frecvenţa arborilor vătămaţi de zăpadă reprezintă in medie 10-15 %, în 5 ani acestea amplifică vulnerabilitatea în viitor a arboretului (în special arborii de pe marginea porţiunilor cu vătămări grupate);

- în arboretele de pini de peste 25 ani, apar frecvent vătămări putemice mai ales în porţiunile rămase dese. Intensitatea vătămărilor poate atinge 35- 45% din numărul total de arbori;

- pentru a mări rezistenţa la zăpadă şi a diminua frecvenţa arborilor cu vătămări `ave în zonele cu risc ridicat la apariţia vătămărilor de zăpadă se impune adoptarea unei ~ scheme diferenţiate de aplicare a lucrărilor de îngrijire (curăţiri şi rărituri);

- în absenţa tăierilar de îngrijire, care până la vârsta de 20-25 ani trebuie să aibă caracter "de jos" şi să urmărească spaţierea arborilor, evoluţia arboretului nu mai poate fi controlată după vârsta de 15-20 ani;

- neaplicarea corectă a lucrărilor de îngrijire şi curăţirile de intensitate slabă conduc la formarea unor parametri biometrici de stabilitate nefavorabili şi la o vulnerabilitate individuală şi globală a arboretului ridicate; perioada actuală este favorabilă (mai ales sub raportul valorificării lemnului de mici dimensiuni care rezultă din curăţiri şi rărituri} executării intenvenţiilor preconizate şi ocoalele trebuie să-şi intensifice această activitate; Se propune o schemă cadru pentru stabilirea lucrărilor de îngrijire necesar a fi aplicate în culturile de răşinoase instalate în zone cu risc ridicat la zăpadă şi o zonare a teritoriului ţării sub raportul riscului apariţiei vătămărilor de zăpadă.

 

 

 

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.