	Prima pagină \| Prezentare \| Cercetare \| Personal \| Publicaţii \| Servicii \| Link-uri utile

Copiere articol

Tehnologii de reconstrucţie ecologică a arboretelor de molid vătămate de cervide

Radu Vlad

Introducere

În pădurile ţării noastre, molidul este specia care prezintă cea mai mare importanţă economică, atât ca productivitate, cât şi din punct de vedere al calităţii lemnului. Din acest motiv stabilitatea, polifuncţionalitatea şi productivitatea constituie principiile de bază ale gospodăririi pădurilor de molid din ţara nostră. Cercetările anterioare au demonstrat că daunele provocate de vânat acţionează pe două planuri: unul prin care se aduc prejudicii masei lemnoase (prin declasare calitativă), ca urmare a apariţiei putregaiului pe trunchi, iar celălalt prin slăbirea rezistenţei arborilor (arboretelor) la vânt şi zăpadă. Pornind de la caracteristicile vătămarilor, caracteristicile putregaiului, caracteristicile arboretului (vârstă, clasă de producţie, compoziţie, procent de vătămare, indice de densitate etc.), de la influenţa acestora asupra producţiei de masă lemnoasă şi asupra productivităţii, s-a încercat fundamentarea unor tehnologii optime de reconstrucţie ecologică, a căror finalitate să fie crearea unor noi arborete, care să valorifice la maxim condiţiile staţionale şi care să fie, dacă nu la nivelul arboretelor naturale fundamentale, cel puţin apropiate din punct de vedere al productivităţii şi stabilităţii.

Aspecte cercetate

- evoluţia vătămărilor în intervalul 1981-1992 pentru U. P. I Demacuşa, O. s. Tomnatic;

- consecinţele actuale ale vătămărilor; vătămări noi şi propagarea efectelor combinate ale acestora în evoluţia viitoare a unui arboret;

- distribuţia vătămărilor în interiorul arboretelor;

- vârsta rănilor - efecte asupra diametrului central al suprafeţei de bază şi asupra lemnului de foc (cu putregai);

- distribuţia numărului de arbori vătămaţi pe categorii de diametre, corelat cu frecvenţa vătămărilor;

- pierderi cantitative şi calitative de material lemnos, ca urmare a vătămărilor produse de vânat;

- stabilirea intervalului de redresare a arboretelor de molid dăunate de vânat, supuse reconstrucţiei ecologice;

- urgenţa de regenerare;

- elaborarea şi aplicarea de tehnologii de reconstrucţie ecologică a pădurilor vătămate de vânat funcţie de frecvenţa vătămărilor şi caracteristicile arboretelor.

Concluzii

Media frecvenţei vătămărilor (ponderată cu suprafaţa u. a.), la nivelul anului 1992, are valorile: 55,6 % pentru clasa a II-a de vârstă, 43,6 % pentru clasa a III-a de vârstă, 32,0 % pentru clasa a IV-a de vârstă.

Cercetările privind efectul vătămărilor noi produse într-un arboret (u. a. 55 C, suprafaţa = 2500 m²) au demonstrat că, din numărul total de arbori, 34 % au fost afectaţi în iarna din 1991-1992, iar 13 % reprezintă arborii ce nu aveau nici o rană. Din numărul total de arbori sănătoşi, la 39 % s-a constatat apariţia de răni noi provocate de vânat. În viitor, 18 % din volum va fi afectat de putregai; procentul de vătămare pe numar de arbori a crescut de la 67 % la 80 %, iar cel pe volum s-a modificat.

Creşterea proporţiei ocupate de lemnul de foc (cu putregai) pentru clasa a III-a de vârstă are loc potrivit ecuaţiei exponenţiale y = A · x^B (x = procent de vătămare pe număr de arbori, y = % lemn de foc), iar pentru clasele II, IV potrivit ecuaţiei liniare y = A + Bx. Corelaţiile sunt foarte semnificative. Valorile reale ale lemnului de foc se vor obţine prin adăugarea la valorile ce rezultă a procentelor corespunzătoare sortării primare a arboretelor. Pentru arboretele de molid clasa a II-a de producţie, acestea sunt cuprinse între: 7-9 % - clasa a II-a, 6-7% - clasa a III-a, 5-6 % clasa a IV-a de vârstă. La procente medii şi mari de vătămare, lemnul de foc se apropie şi depăşeşte 25 % din volum. În plus, acesta se află cantonat la baza trunchiului arborilor, acolo unde este cea mai mare cantitate de lemn de lucru. Diminuarea procentuală a sortimentelor dimensionale se face conform cu regresia de putere y = A · x^B (x = procent de vătămare pe număr de arbori, y = procentul scăderii sortimentelor dimensionale faţă de arbaretul iniţial). Corelaţiile sunt foarte semnificative. Pierderile cele mai însemnate se realizează la sortimentele superioare (gros II şi III - clasa a II-a de vârstă respectiv gros I, II, III - clasele III, IV de vârstă), care deţin ponderea cea mai mare din punct de vedere al preţului/m³ lemn de lucru.

Intervalul de timp scurs din momentul începerii lucrărilor de reconstrucţie şi până când volumele celor două arborete se egalizează se poate considera ca "interval de redresare" (ΔV = V_EV- V). Acesta creşte, conform ipotezelor considerate, după regresia exponenţială y = A · x^B (clasele II, III de vârstă) şi după ecuaţia logaritmică y = A + Bln x (x = procent de vătămare pe număr de arbori, y = ΔV = V_EV - V) pentru clasa a IV-a de vârstă. Determinarea "intervalului de redresare" răspunde necesităţilor practice deoarece:

a) se evită greşeli care duc la scoaterea din funcţie a unor arborete, fără a obţine un efect economic pozitiv;

b) face posibilă planificarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică la nivel de ocol silvic;

c) nu comportă determinări greoaie pe teren şi calcule complicate la birou.

Efectul vântului şi al zăpezii din primăvara anului 1993, în suprafaţa permanentă instalată în u. a. 55 C a fost fost surprins în faptul că, dintr-un total de 318 arbori existenţi, 215 (68 %) au prezentat rupturi de vârf, de coroană, de trunchi sau au fost doborâţi.

Analizând distribuţia vătămărilor în arborete s-a constatat că, corelaţia dintre procentul de vătămare şi coeficienţii de variaţie medie (funcţie de frecvenţa vătămărilor pe fiecare suprafaţă elementară), arată că, odată cu creşterea frecvenţei vătămărilor, coeficienţii medii de variaţie scad conform cu ecuaţia liniară y = A - Bx (x = procent de vătămare, y = coeficient de vătămare mediu). Cu alte cuvinte, în cazul unor frecvenţe mari a arborilor vătămaţi se produce uniformizarea arboretului din punct de vedere al repartiţiei vătămărilor. Odată cu creşterea vârstei rănilor, diferenţa ΔV creşte conform cu regresia liniară y = A + Bx pentru clasa a II-a de vârstă şi conform cu ecuaţia logaritmică y = A + B lnx (x = vârsta medie a rănilor, y =Od2) pentru clasele III şi IV de vârstă. Corelaţia este semnificativă pentru clasa a II-a de vârstă şi distinct semnificativă pentru clasele III, IV de vârstă. Procentul ocupat de lemnul de foc (cu putregai) creşte în funcţie de vechimea rănilor conform cu regresia liniară y = A + Bx (x = vechimea medie a rănilor, y = procent lemn de foc). Corelaţiile sunt semnificative pentru clasele II, III şi IV de vârstă. Distribuţia numărului de arbori vătămaţi/ha pe categorii de diametre, corelată cu frecvenţa vătămarilor, este necesară şi folositoare pentru determinarea efectului lucrărilor aplicate şi pentru proiectarea şi executarea unor viitoare lucrări în arboretele dăunate de vânat, în funcţie de scopurile urmărite. Creşterea diferenţelor ∆dl şi ∆d2, pe măsură ce creşte procentul de vătămare, se realizează conform cu ecuaţia logaritmică de tipul y = A + Blnx (x = procent de vătămare pe număr de arbori, y = ∆d1, respectiv ∆d2 ). Pe măsura înaintării în vârstă a arboretelor, a creşterii frecvenţei vătămărilor, ∆d1 şi ∆d2 cresc, diminuarea diametrului central al suprafeţei de bază făcându-se cu valorile specificate. ∆d2 prezintă în ansamblu cele mai mici valori pentru clasa a IV-a de vârstă şi cele mai mari pentru clasa a III-a de vârstă (∆dl = diferenţa dintre dcg al arboretului iniţial şi dcg al arboretului sănătos din arboretul afectat de putregai; ∆d2 = diferenţa dintre dcg al arboretului iniţial şi dcg al arboretului sănătos din arboretul iniţial). Repartizarea arboretelor pe urgenţe de regenerare s-a făcut ţinând cont de: frecvenţa vătămărilor, valoarea "intervalului de redresare", indicele de densitate, posibilele efecte ale acţiunii unor factori destabilizatori (vânt, zăpadă), pierderile cantitative şi calitative de material lemnos ca urmare a vătămărilor produse de vânt. Ordinea urgenţelor de regenerare are un caracter orientativ, în sensul că ea se poate adapta la particularităţile pădurii ţinând cont de eventualele funcţii de protecţie atribuite, de caracterul actual al tipului de pădure comparativ cu cel natural fundamental, de perioada de regenerare adaptată la starea seminţişului instalat. Soluţia aleasă va trebui justificată prin analiză tehnico-economică şi restricţii ecologice. Urgenţele de regenerare se stabilesc iniţial pe teren şi se definitivează la birou după analiza de ansamblu a fiecărei subparcele. Elaborarea tehnologiilor de reconstrucţie ecologică s-a făcut ţinând cont de: vârsta arboretului, forma u. a., procentul de vătămare, clasa de producţie, indicele de densitate, compoziţie, modul de dispunere al vătămarilor în arboret, distribuţia spaţială a arborilor în arboret. În aplicarea tăierilor rase în benzi s-a acordat o atenţie deosebită mărimii benzilor, orientării, direcţiei de înaintare a tăierilor, intervalului de revenire cu tăieri într-o nouă bandă alăturată, perioadei de regenerare şi lucrărilor cu caracter special privind protejarea seminţişului, a puieţilor şi a arborilor, pentru a se evita noi răni produse de vânat. În aplicarea tăierilor rase pe parchete (suprafeţe) mici trebuie avute în vedere aspecte referitoare la mărimea suprafeţelor, aşezarea spaţială a parchetelor, necesitatea protejării arboretului sănătos rămas împotriva daunelor noi produse de vânat.

Sus