Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicații | Servicii | Link-uri utile |
|
Copiere articol |
Cercetări privind feromonii
lepidopterelor conofage de importanță economică din România
În
perioada 1 iulie-30 noiembrie 1994, în cadrul temei s-au efectuat următoarele
lucrări: identificarea fluturilor prinși la curse, analize de conuri, analize
chimice ale extractului feromonal de C.
strobilella și teste olfactometrice pe masculi ale aceleiași specii,
prelucrarea și interpretarea datelor, sinteza rezultatelor obținute în cei trei
ani de cercetări, elaborarea referatului științific final și întocmirea
raportului de valorificare a rezultatelor cercetării.
Prin
analizele chimice de extract feromonal s-a evidențiat ca un lucru cert prezența
compușilor E8-l2:Ac, n-l2:Ac și n-l4:Ac în alcătuirea feromonului sexual al
speciei C. strobilella.
Pe
baza identificării fluturilor prinși la curse și a analizelor de conuri s-au
stabilit corelațiile dintre dinamica prinderilor la curse și cea a infestării
conurilor de molid cu ouă și cu larve de C.
strobilella. Atât pentru C.
strobilella, cât și pentru R.
perangustana, rezultatele privind atractivitatea și selectivitatea
variantelor feromonale nu s-au modificat față de cele prezentate în faza
anterioară.
Sintetizând
rezultatele obținute în anii 1992-1994, s-a ajuns la următoarele concluzii:
a) cu privire la producerea și emiterea feromonului
sexual de către C. strobilella
-
femelele produc și emit feromoni sexuali încă din prima zi de după ieșirea din
exuvia pupală;
-
emiterea de feromon poate dura cât timp trăiește femela, dacă nu s-a
împerecheat, dar se pare că intensitatea emiterii este maximă în prima zi de
viață și în scotofază.
b) cu privire la compoziția chimică a feromonului sexual
al speciei C. strobilella
-
componenta de bază a feromonului este E8-l2:Ac, alături de care praticipă –
într-o proporție ceva mai redusă - compușii n-l2:Ac și n-l4:Ac.
c) cu privire la atractivitatea și selectivitatea
compușilor testați în teren
C1
- pentru Cydia strobilella
-
compusul E8-l2:Ac, în doza de 3,3 μg/nadă, are o bună atractivitate și
selectivitate față de C. strobilella,
dar rezultatele nu au fost întotdeauna semnificativ diferite față de martor;
- sporirea concentrației acestui
compus la 0,1 sau 1,0 mg/nadă are ca efect reducerea drastică a capturilor;
- în doze de 3,3 μg/nadă, compușii
n-l2:Ac și n-l4:Ac par a mări atractivitatea componentei de bază (E8-l2:Ac),
aflată și ea în aceeași doză. În mod cert, majorarea dozei acestor compuși
conduce la diminuarea atractivității componentei de bază;
-
dintre diferitele amestecuri de alcooli sau alcooli și acetați testați și în
străinătate, la noi cele mai bune rezultate a dat amestecul de Z8-l2:OH cu
Z8E10-l2:OH, fiecare în doza de 10 μg/nadă. Același amestec, în doze mai mari,
a avut efect mult mai redus, indiferent de proporția componentelor;
-
există o serie de compuși a căror atractivitate și selectivitate asupra speciei
C. strobilella a fost demonstrată,
dar încă nu se cunosc exact proporțiile și dozele de participare ale lor pentru
obținerea unui răspuns sigur, repetabil;
- datorită variabilității genetice a
populațiilor, combinații eficiente în străinătate nu prezintă garanția unei
funcționări sigure la noi.
C
2 - pentru Retinia perangustana
-
amestecul de Z9-12:Ac cu E9-12:Ac, fiecare în doza de 1 mg/nadă, pare să aibă
atractivitate și selectivitate bună față de R.
perangustana, dar aceasta nu se manifestă în mod constant;
-
adaosul de acetat de dodecil în doze de 2 sau 3 mg/nadă a anulat atractivitatea
amestecului menționat anterior și se pare chiar că a avut efect repelent;
-
înlocuirea compusului Z9-l2:Ac cu Z7-l2:Ac în același amestec de mai sus a avut
tot un efect repelent asupra fluturilor.
C
3 - pentru Cydia illutana
- amestecul Z9-l2:Ac + E9-l2:Ac,
fiecare câte 1 mg/nadă, a fost eficient nu doar pentru R. perangustana, ci și pentru C.
illutana, dar în ani și suprafețe experimentale diferite, ceea ce denotă că
acest amestec ar putea fi prezent în compoziția feromonilor ambelor specii, dar
pentru specificitate trebuie să intervină fie alți compuși, fie proporții
diferite ale celor doi compuși menționați.
d)
cu privire la posibilitățile de utilizare a curbei de zbor, stabilită cu
ajutorul feromonilor, în avertizarea momentului optim de combatere
-
în cazul speciei C. strobilella,
pentru a surprinde eclozarea majorității larvelor, inclusiv a celor ce apar
primele, un eventual tratament chimic să se aplice în interval de 10 zile de la
data culminării curbei de zbor;
-
în cazul speciei R. perangustana, un
eventual tratament chimic trebuie să se aplice la 10-14 zile de la culminarea zborului. În cazul în care
alături de acest dăunător sunt prezenți și produc pagube importante și
dăunătorii Reseliella skuhravyorum
și/sau Strobilomyia melania ori S. infreqvens, este necesar ca primul
tratament să se aplice la începutul zborului fluturilor de R. perangustana, iar al doilea după 10-14 zile.
e)
cu privire la sumele de temperaturi pozitive la care se produc diferite
fenofaze ale speciei R. perangustana
- sumele de temperaturi pozitive mai
mari de un anumit prag (+5° , +6° sau +7° C) pot fi folosite pentru a optimiza
stabilirea momentului de aplicare a tratamentelor;
-
în cazul speciei R. perangustana,
pragul utilizabil pare a fi superior temperaturii de +7° (probabil 10° C sau
mai mult);
-
fenofazele dăunătorului, care pot fi prognozate cel mai exact cu ajutorul
sumelor de temperaturi, par a fi începutul zborului și începutul eclozării
larvelor.
f) cu privire la unele aspecte de biologie a speciei R. perangustana
-
ieșirea adulților din pupe se eșalonează, chiar și în cazul unor condiții
uniforme de microclimat, pe o durată de aproximativ 3 săptămâni, dar
majoritatea fluturilor (peste 90 %) ies în primele 10 zile;
- există un decalaj evident între sexe la ieșirea din
pupă, masculii devansând femelele cu cca. 3-5 zile;
- adulții trăiesc destul de mult comparativ cu alte
microlepidoptere. Majoritatea femelelor trăiesc mai mult de 5 zile, unele
ajungând până la 2 săptămâni, dar masculii, în marea lor majoritate, mor în
interval de până la 5 zile;
- împerecherea are loc în prima zi de viață a fluturilor,
dar se poate produce și mult mai târziu (la cca. o săptămână) și se pare că are
loc în scotofază;
- femelele pot depune ouă atât la scurt timp (2 zile) de
la ieșirea din pupă, cât și mult mai târziu (8 zile), una și aceeași femelă
depunând ouă în mai multe zile;
- pentru împerechere și pentru ovipoziție prezența
conurilor pare a fi indispensabilă;
- ouăle sunt depuse cel mai adesea la baza pedunculului,
în manșonul de solzi al fostului mugure florifer;
- durata dezvoltării embrionare, la o temperatură a
mediului de 18-20o C, este de 10 zile.
Ca un corolar al celor prezentate mai sus se poate spune
că deși s-au făcut progrese pe linia cunoașterii diferitelor aspecte de
biologie a celor două specii, aspecte strict legate de faza de împerechere,
când sunt produși și emiși feromonii sexuali, pe linia cunoașterii compoziției
chimice a feromonilor de C. strobilella,
a stabilirii atractivității unor compuși față de cele două specii și a
precizării posibilităților de utilizare a feromonilor în avertizarea unor
eventuale tratamente, în actuala etapă a cercetărilor nu se poate încă preciza
cu exactitate care ar trebui să fie compoziția și formularea feromonilor
sintetici pentru cele două specii.
Deoarece cercetările nu au condus la obținerea unor
variante de feromoni care să poată fi omologate și apoi date pentru folosire în
producție, nu s-au elaborat îndrumări tehnice în această etapă și se propune ca
valorificarea rezultatelor să se facă prin fundamentarea unor noi cercetări,
într-o nouă etapă.
|
Copyright Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.