Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

Cercetări privind feromonii lepidopterelor conofage de importanţă economică din România

Nicolai Olenici

În perioada 1 iulie-30 noiembrie 1994, în cadrul temei s-au efectuat următoarele lucrări: identificarea fluturilor prinşi la curse, analize de conuri, analize chimice ale extractului feromonal de C. strobilella şi teste olfactometrice pe masculi ale aceleiaşi specii, prelucrarea şi interpretarea datelor, sinteza rezultatelor obţinute în cei trei ani de cercetări, elaborarea referatului ştiinţific final şi întocmirea raportului de valorificare a rezultatelor cercetării.

Prin analizele chimice de extract feromonal s-a evidenţiat ca un lucru cert prezenţa compuşilor E8-l2:Ac, n-l2:Ac şi n-l4:Ac în alcătuirea feromonului sexual al speciei C. strobilella.

Pe baza identificării fluturilor prinşi la curse şi a analizelor de conuri s-au stabilit corelaţiile dintre dinamica prinderilor la curse şi cea a infestării conurilor de molid cu ouă şi cu larve de C. strobilella. Atât pentru C. strobilella, cât şi pentru R. perangustana, rezultatele privind atractivitatea şi selectivitatea variantelor feromonale nu s-au modificat faţă de cele prezentate în faza anterioară.

Sintetizând rezultatele obţinute în anii 1992-1994, s-a ajuns la următoarele concluzii:

a) cu privire la producerea şi emiterea feromonului sexual de către C. strobilella

- femelele produc şi emit feromoni sexuali încă din prima zi de după ieşirea din exuvia pupală;

- emiterea de feromon poate dura cât timp trăieşte femela, dacă nu s-a împerecheat, dar se pare că intensitatea emiterii este maximă în prima zi de viaţă şi în scotofază.

b) cu privire la compoziţia chimică a feromonului sexual al speciei C. strobilella

- componenta de bază a feromonului este E8-l2:Ac, alături de care praticipă – într-o proporţie ceva mai redusă - compuşii n-l2:Ac şi n-l4:Ac.

c) cu privire la atractivitatea şi selectivitatea compuşilor testaţi în teren

C₁ - pentru Cydia strobilella

- compusul E8-l2:Ac, în doza de 3,3 μg/nadă, are o bună atractivitate şi selectivitate faţă de C. strobilella, dar rezultatele nu au fost întotdeauna semnificativ diferite faţă de martor;

- sporirea concentraţiei acestui compus la 0,1 sau 1,0 mg/nadă are ca efect reducerea drastică a capturilor;

- în doze de 3,3 μg/nadă, compuşii n-l2:Ac şi n-l4:Ac par a mări atractivitatea componentei de bază (E8-l2:Ac), aflată şi ea în aceeaşi doză. În mod cert, majorarea dozei acestor compuşi conduce la diminuarea atractivităţii componentei de bază;

- dintre diferitele amestecuri de alcooli sau alcooli şi acetaţi testaţi şi în străinătate, la noi cele mai bune rezultate a dat amestecul de Z8-l2:OH cu Z8E10-l2:OH, fiecare în doza de 10 μg/nadă. Acelaşi amestec, în doze mai mari, a avut efect mult mai redus, indiferent de proporţia componentelor;

- există o serie de compuşi a căror atractivitate şi selectivitate asupra speciei C. strobilella a fost demonstrată, dar încă nu se cunosc exact proporţiile şi dozele de participare ale lor pentru obţinerea unui răspuns sigur, repetabil;

- datorită variabilităţii genetice a populaţiilor, combinaţii eficiente în străinătate nu prezintă garanţia unei funcţionări sigure la noi.

C 2 - pentru Retinia perangustana

- amestecul de Z9-12:Ac cu E9-12:Ac, fiecare în doza de 1 mg/nadă, pare să aibă atractivitate şi selectivitate bună faţă de R. perangustana, dar aceasta nu se manifestă în mod constant;

- adaosul de acetat de dodecil în doze de 2 sau 3 mg/nadă a anulat atractivitatea amestecului menţionat anterior şi se pare chiar că a avut efect repelent;

- înlocuirea compusului Z9-l2:Ac cu Z7-l2:Ac în acelaşi amestec de mai sus a avut tot un efect repelent asupra fluturilor.

C 3 - pentru Cydia illutana

- amestecul Z9-l2:Ac + E9-l2:Ac, fiecare câte 1 mg/nadă, a fost eficient nu doar pentru R. perangustana, ci şi pentru C. illutana, dar în ani şi suprafeţe experimentale diferite, ceea ce denotă că acest amestec ar putea fi prezent în compoziţia feromonilor ambelor specii, dar pentru specificitate trebuie să intervină fie alţi compuşi, fie proporţii diferite ale celor doi compuşi menţionaţi.

d) cu privire la posibilităţile de utilizare a curbei de zbor, stabilită cu ajutorul feromonilor, în avertizarea momentului optim de combatere

- în cazul speciei C. strobilella, pentru a surprinde eclozarea majorităţii larvelor, inclusiv a celor ce apar primele, un eventual tratament chimic să se aplice în interval de 10 zile de la data culminării curbei de zbor;

- în cazul speciei R. perangustana, un eventual tratament chimic trebuie să se aplice la 10-14 zile de la culminarea zborului. În cazul în care alături de acest dăunător sunt prezenţi şi produc pagube importante şi dăunătorii Reseliella skuhravyorum şi/sau Strobilomyia melania ori S. infreqvens, este necesar ca primul tratament să se aplice la începutul zborului fluturilor de R. perangustana, iar al doilea după 10-14 zile.

e) cu privire la sumele de temperaturi pozitive la care se produc diferite fenofaze ale speciei R. perangustana

- sumele de temperaturi pozitive mai mari de un anumit prag (+5° , +6° sau +7° C) pot fi folosite pentru a optimiza stabilirea momentului de aplicare a tratamentelor;

- în cazul speciei R. perangustana, pragul utilizabil pare a fi superior temperaturii de +7° (probabil 10° C sau mai mult);

- fenofazele dăunătorului, care pot fi prognozate cel mai exact cu ajutorul sumelor de temperaturi, par a fi începutul zborului şi începutul eclozării larvelor.

f) cu privire la unele aspecte de biologie a speciei R. perangustana

- ieşirea adulţilor din pupe se eşalonează, chiar şi în cazul unor condiţii uniforme de microclimat, pe o durată de aproximativ 3 săptămâni, dar majoritatea fluturilor (peste 90 %) ies în primele 10 zile;

- există un decalaj evident între sexe la ieşirea din pupă, masculii devansând femelele cu cca. 3-5 zile;

- adulţii trăiesc destul de mult comparativ cu alte microlepidoptere. Majoritatea femelelor trăiesc mai mult de 5 zile, unele ajungând până la 2 săptămâni, dar masculii, în marea lor majoritate, mor în interval de până la 5 zile;

- împerecherea are loc în prima zi de viaţă a fluturilor, dar se poate produce şi mult mai târziu (la cca. o săptămână) şi se pare că are loc în scotofază;

- femelele pot depune ouă atât la scurt timp (2 zile) de la ieşirea din pupă, cât şi mult mai târziu (8 zile), una şi aceeaşi femelă depunând ouă în mai multe zile;

- pentru împerechere şi pentru ovipoziţie prezenţa conurilor pare a fi indispensabilă;

- ouăle sunt depuse cel mai adesea la baza pedunculului, în manşonul de solzi al fostului mugure florifer;

- durata dezvoltării embrionare, la o temperatură a mediului de 18-20^o C, este de 10 zile.

Ca un corolar al celor prezentate mai sus se poate spune că deşi s-au făcut progrese pe linia cunoaşterii diferitelor aspecte de biologie a celor două specii, aspecte strict legate de faza de împerechere, când sunt produşi şi emişi feromonii sexuali, pe linia cunoaşterii compoziţiei chimice a feromonilor de C. strobilella, a stabilirii atractivităţii unor compuşi faţă de cele două specii şi a precizării posibilităţilor de utilizare a feromonilor în avertizarea unor eventuale tratamente, în actuala etapă a cercetărilor nu se poate încă preciza cu exactitate care ar trebui să fie compoziţia şi formularea feromonilor sintetici pentru cele două specii.

Deoarece cercetările nu au condus la obţinerea unor variante de feromoni care să poată fi omologate şi apoi date pentru folosire în producţie, nu s-au elaborat îndrumări tehnice în această etapă şi se propune ca valorificarea rezultatelor să se facă prin fundamentarea unor noi cercetări, într-o nouă etapă.

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.