Copiere articol

 

Cercetări privind reconstrucţia ecologică a arboretelor de răşinoase din afara arealului natural al acestora

 

Ion Barbu

 

 

Crearea unor întinse culturi de răşinoase în afara arealului lor natural a constituit la început o necesitate economică, iar mai târziu o modă justificată cu argumente ştiinţifice. În Europa Centrală, mai ales pe teritoriul Germaniei, culturile de răşinoase în afara arealului lor natural s-au instalat masiv încă de la începutul secolului al XIX-lea, în staţiuni foarte diverse, dar în general pe locul fostelor păduri de foioase amestecate. În ţara noastră, primele culturi de răşinoase în afara arealului s-au instalat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Instalate în condiţii staţionale de bonitate mijlocie şi superioară, aceste culturi au avut o dezvoltare bună şi au constituit primele modele, pe baza cărora s-a început extinderea răşinoaselor pe scară largă.

Moda culturilor de răşinoase în afara arealului a continuat până la sfârşitul anilor ‘80, când atât în Europa cât şi în România şi-a făcut apariţia un nou concept de silvicultură - "silvicultura ecologică" - cu obiectiv prioritar revenirea la compoziţia, structura şi funcţionalitatea formaţiilor naturale.

Tema se află în primul an de cercetare şi este o consecinţă firească a unor programe de cercetare, proiectare şi extindere în producţie a culturilor de răşinoase, fundamentate pe prognoze liniare privind creşterea consumului de lemn de mici dimensiuni cu utilizări în industria celulozei şi hârtiei şi pentru obţinerea colofoniului.

 

Obiectivele principale ale prezentei cercetări sunt:

- identificarea stării actuale a culturilor de răşinoase instalate în afara arealului în ţara noastră pe zone şi subzone de vegetaţie;

- identificarea dezechilibrelar ecologice induse de condiţiile climatice şi edafice specifice şi stabilirea tipurilor de staţiuni în care culturile de răşinoase se dezvoltă nemulţumitor şi în care sunt necesare măsuri speciale de reconstrucţie ecologică;

- creşterea şi dezvoltarea actuală a culturilor de răşinoase, comparativ cu modele care au stat la baza fundamentării programelor de extindere şi stabilirea corecţiilor necesare;

- prognoza evoluţiei culturilor şi evaluarea riscurilor în gospodărirea acestora în perioada rămasă până la sfârşitul ciclului de producţie stabilit pentru fiecare cultură în parte;

- oportunitatea continuării acţiunilor de extindere a răşinoaselor, cu precizarea mai detaliată a factorilor limitativi;

                - experimentarea şi stabilirea unor tehnici şi tehnologii specifice de conducere a acestor culturi, în vederea îmbunătăţirii stării lor de vegetaţie, a creşterii stabilităţii şi rezistenţei la acţiunea factorilor abiotici şi biotici vătămători.

Pe baza prelucrării datelor din 8 filiale teritoriale s-a calculat frecvenţa numărului de culturi instalate, pe etaje (zone) de vegetaţie şi pe specii. Din totalul culturilor analizate, 21 % se află în zona de stepă şi silvostepă, fiind constituite aproape în exclusivitate din pin (pin silvestru şi pin negru). În zona forestieră se află restul de 79 % din culturile de răşinoase analizate, iar în subzona cerului şi a gârniţei (FD₁) 67 dintre culturile analizate, ceea ce reprezintă 2 % din total. Specia cultivată: pinul silvestru şi pinul negru. În subzona stejarului şi gorunului (FD₂) se află    12 % din totalul culturilor analizate. Pinii sunt dominanţi în 183 culturi, iar molidul în 65 dintre culturile instalate în FD₂.

În FD₃ (subzona amestecurilor de fag cu gorun şi subzona fagului) se află cantonate cea mai mare parte (62 %) dintre culturile investigate. De altfel, majoritatea recomandărilor de extindere a culturilor de răşinoase vizau pădurile slab productive şi degradate din FD₃. Sub raportul speciilor introduse, în acest etaj de vegetaţie molidul este dominat sau pur în 749 suprafeţe (58 %), laricele şi duglasul în 162 şi respectiv 154 suprafeţe (câte 13 %), bradul în 125 de suprafeţe (10 %) şi pinul în 90 suprafeţe, adică 6 %. În FD₄ şi FD₁ numărul total al culturilor luate în evidenţă până în prezent este de 61 (cca. 4 % din total), specia introdusă fiind molidul.

De altfel, aşa cum este cunoscut, culturile de răşinoase din acest etaj de vegetaţie se comportă în general bine, fără a pune probleme deosebite sub raportul compatiblităţii staţionale. Din prelucrarea statistică parţială a datelor centralizate de la 9 filiale teritoriale şi din 54 ocoale silvice, cu aproape 2000 culturi în vârstă de 1-40 ani, se desprind câteva concluzii provizorii. În tabelul nr. 1 sunt sintetizate frecvenţele (%) culturilor sub raportul vitalităţii şi stării de vegetaţie pe etaje fitoclimatice şi pe specii.

 

Tabelul 1. Frecvenţa culturilor investigate în raport cu etajul fitoclimatic, specia dominantă de răşinoase şi starea de vegetaţie (rezultatele anchetei-chestionar la 54 ocoale silvice, 9 filiale teritoriale)

 

 

Analizând numeric datele din tabelul nr. 1 se constată evident că starea de sănătate a culturilor de răşinoase este slabă în zona stepei (silvostepa-stepa) şi dealuri joase, cu o frecvenţă a culturilor lâncede de peste 50 %. Concret, frecvenţa culturilor lâncede este de 49 % în FD₁, pentru pini 81-100 % în silvostepă (100 % culturi lâncede de molid şi 81 % dintre culturile de pin). Culturile de pin instalate în stepă sunt lâncede în 76 % din cazuri, 5 % dintre culturile investigate cu stare de vegetaţie activă şi 15 % foarte activă. În celelalte etaje fitoclimatice (FD₃- FD₄) în care răşinoasele au fost masiv extinse, frecvenţa culturilor cu stare de vegetaţie lâncedă este de 0-7 %. Ponderea cea mai mare o au culturile cu stare de vegetaţie normală (activă) 82-100.

De remarcat că în FD₃ au fost instalate şi alte specii de răşinoase decât cele analizate până acum. Astfel, din totalul de 162 culturi de larice analizate, se constată că toate au starea de vegetaţie activă, neindicând probleme deosebite.

                Din cele 154 culturi de duglas analizate, 2 % au starea de vegetaţie luxuriantă, 97 % activă şi doar 1 % sunt lâncede. Aproape aceeaşi proporţie se înregistrează în culturile de brad instalate în FD₃. Din totalul de 90 culturi de pin analizate în FD₃, 16 % au starea de vegetaţie foarte activă, 82% activă (normală) şi doar 2% sunt lâncede. Culturile de FD₄ şi FM₁ au stare de vegetaţie activă, neridicând probleme sub acest aspect. Pentru acelaşi eşantion de cca. 2000 culturi de răşinoase, instalate în 54 ocoale silvice din 9 filiale teritoriale silvice din România, s-a analizat frecvenţa cazurilor în care s-au înregistrat vătămări produse de factori abiotici vătămători.

 

Din analiza sumară a datelor prelucrate se desprind următoarele concluzii provizorii :

- în zona de stepă şi silvostepă cca. 71-90 % din culturile de răşinoase sunt afectate de secetă. Gerul şi zăpada produc vătămări de 8-10 % din culturi.

- în toate culturile de molid se înregistrează vătămări produse de secetă, ger, îngheţuri şi de zăpadă;

- în zona cerului şi gârniţei, 60 % dintre culturile de pini sunt afectate de secetă;

- în zona stejarului pedunculat şi a gorunului FD₂, 37 % dintre culturile de pin sunt afectate de secetă şi 28 % de rupturi de zăpadă. În aceeaşi zonă, la molid frecvenţa culturilor afectate de secetă este de cca. 8 %.

- în FD₃ frecvenţa culturilor afectate de secetă este de 46 % la pin silvestru, 4 % la duglas şi 7 % la molid. În 125 de culturi de brad înregistrate, nu s-au semnalat vătămări datorate secetei. De asemenea, nu s-au semnalat vătămări datorate secetei nici la culturile de larice. Frecvenţa culturilor în care se înregistrează vătămări de zăpadă în FD₃ este de 32 % la pin şi 5 % la molid. Vătămări de polei s-au înregistrat doar la molid, în 1 % din cazuri. Vătămări produse de vânt s-au înregistrat în 9 % din culturile de molid şi 2 % dintre culturile de pin silvestru.

- în FD₄ nu se semnalează vătămări produse de secetă, ger, îngheţuri sau polei; se remarcă însă o frecvenţă ridicată a culturilor în care s-au produs vătămări de zăpadă (67 % la pini şi 24 % la molid) şi vânt (34  % în culturile de pin şi 20 % în culturile de molid);

- din 9 culturi de molid instalate în FM₁, s-au constatat în toate vătămări produse de zăpadă şi de vânt.

Având caracter de prospectare, cercetările din primul an permit stabilirea zonelor în care trebuie intensificate cercetările experimentale pentru determinarea parametrilor biometrici ai arborilor şi arboretelor, în vederea intervenţiei cu lucrări specifice, de ridicare a stabilităţii ecologice a culturilor.

Valorificarea în producţie a rezultatelor obţinute în acest an se va realiza prin prezentarea în cadrul filialelor Romsilva şi a ocoalelor silvice a unor conferinţe privind starea actuală şi măsurile ce se impun a fi aplicate în culturile de răşinoase instalate în afara arealului.

 

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.