Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicaţii | Servicii | Link-uri utile
Copiere articol

Gospodărirea culturilor de răşinoase instalate în afara arealului

Ion Barbu

Culturile de răşinoase instalate în ultimii 40 ani în afara arealului natural al speciilor necesită intervenţii imediate pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase până la realizarea ţelului prevăzut iniţial. În perioada 1960-1986 politica forestieră a fost dominată de principiile economice socialiste bazate pe creşterea suprafeţei pădurilor de răşinoase pentru asigurarea materiei prime necesare industriei de prelucrarea lemnului. În cadrul acestei politici forestiere unul dintre obiectivele majore prevedea creşterea ponderii răşinoaselor de la 27% la 40% în anul 2010. Aceasta însemna realizarea a circa 800 - 850000 ha plantaţii cu răşinoase în etajul fagului şi chiar al amestecurilor quercinee şi fag. Prin programe speciale, urmărite prin cifre pe plan obligatorii s-a realizat o eşalonare a transformării peisajului forestier românesc pe o perioadă îndelungată 1976-2010. Aceste programe au fost introduse în practică prin intermediul amenajamentelor silvice, iar la constituirea unor culturi de răşinoase pe suprafeţe mari (blocuri) se utilizau metode tehnologice moderne de instalare, bazate pe lucrări agrotehnice (defrişare, scoaterea cioatelor, arare - scarificare, amendare, fertilizare etc.) care au modificat parametrii fizico-chimici ai solurilor şi au eliminat speciile autohtone.

Culturile de răşinoase instalate în afara arealului lor natural de vegetaţie ocupă suprafeţe întinse în etajul montan inferior şi în Subcarpaţi şi au o extensie mai redusă în zona de câmpie. Ele au fost instalate în staţiuni în care arboretele naturale au fost degradate prin supraexploatare sau gospodărire defectuoasă în trecut. Adesea, culturi de răşinoase pure sau în amestec cu foioase s-au instalat şi pe terenuri degradate prin eroziune de suprafaţă sau în adâncime. Scopul iniţial al acestor culturi a fost diferit dar cel mai frecvent au fost instalate pentru sporirea producţiei de lemn de răşinoase necesar industriei de celuloză şi hârtie.

Neglijarea în ultimii 10 ani a culturilor de răşinoase, în special în zonele dominate de foioase ( în care personalul nu are experienţă în gospodărirea răşinoaselor) a condus în numeroase situaţii la apariţia unor vătămări importante produse de zăpadă şi la pierderi de creştere apreciabile cu repercusiuni asupra eficienţei gospodăririi pădurilor.

Analiza stării actuale a culturilor de răşinoase instalate în afara arealului efectuată în cadrul temei ICAS (A21/1997) a pus în evidenţă că circa 75-80 % din aceste arborete au ajuns la vârsta vulnerabilităţii maxime (18-30 ani) la vătămări produse de zăpadă. O altă concluzie a temei a fost că în peste 50 % dintre aceste culturi, practic nu s-au executat lucrări de îngrijire iar în cele în care s-au executat intensitatea acestora a fost prea slabă astfel încât efectul lor asupra creşterii stabilităţii arborilor şi îmbunătăţirea calităţii arboretului este nesemnificativ.

Pentru salvarea culturilor de răşinoase situate în zone de risc maxim la acţiunea factorilor vătămători se impune o modificare radicală a concepţiilor şi tehnologiilor silviculturale. Se estimează că în următorii 5 ani ar fi necesar a fi parcurse cu lucrări de cca. 130000 ha. Scopul temei a fost de a propune o metodologie obiectivă de stabilire a urgenţelor de intervenţie (pe baza evaluării stării actuale) în vederea unei planificări şi organizări eficiente a gospodării care să asigure dezvoltarea durabilă a acestora. Menţinerea în starea actuală şi neglijarea curăţirilor şi răriturilor (datorită rentabilităţii reduse) ar putea conduce în următorii ani la situaţii greu de controlat concretizate prin vătămări cu efect catastrofal produse de zăpadă şi vânt şi pierderea capacităţii de producţie pentru multe dintre acestea. Căderile abundente de zăpadă udă şi aderentă la substrat înregistrate în perioada 1994 - 1997 au confirmat această temere în special în Subcarpaţii de Curbură şi în Subcarpaţii Sudici.

Tema de cercetare are un pronunţat caracter aplicativ şi se înscrie în preocupările actuale ale RNP de eficientizare a gospodăririi pe baze durabile a pădurilor. Una dintre modalităţile cele mai eficace de realizare a acestui obiectiv o constituie raţionalizarea lucrărilor şi reducerea costurilor. O bună planificare bazată pe stabilirea pe date reale a urgenţelor de intervenţie şi a intensităţii acestor intervenţii poate asigura gestionarea durabilă chiar şi în cazul unor ecosisteme fragile cum sunt culturile artificiale de răşinoase instalate în afara arealului natural.

Tema îşi propune elaborarea unei metodologii de evaluare care va putea fi utilizată uşor de personalul tehnic din producţie şi va putea fi preluată şi de amenajament. Fără o analiză detailată, bazată pe date reale şi actuale ale parametrilor de stare a arboretelor nu este posibilă gospodărirea culturilor de răşinoase instalate în afara arealului. Neexecutarea lucrărilor de îngrijire necesare în culturile tinere (în special la speciile extinse în afara arealului lor natural) are consecinţe grave asupra stabilităţii şi pune sub semnul întrebării realizarea ţelurilor propuse.

În anul 1998 cercetările s-au desfăşurat în Ocolul Silvic Fântânele din Direcţia Silvică Bacău. A fost ales ca unitate pilot O.S. Fântânele deoarece în ultimii 40 ani aceasta (prin lucrări efectuate în domeniul extinderii răşinoaselor în afara arealului) a desfăşurat o activitate susţinută, realizând circa 1770 ha de culturi pure de răşinoase sau în amestec cu foioase autohtone. Problemele deosebite cu care se confruntă silvicultura în gospodărirea acestor arborete justifică atenţia acordată prin programul de cercetare .

Cercetările efectuate în prima etapă (1994-1997) în alte zone din ţară în care s-au extins răşinoasele vor fi coroborate cu rezultatele ce se vor obţine în O.S. Fântânele pentru validarea unor concluzii şi fundamentarea măsurilor diferenţiate de gospodărire. În anul următor se preconizează extinderea cercetărilor în O.S. Mihăieşti, care a constituit modelul extinderii în Subcarpaţii Sudici.

Lucrări de teren: inventarieri pentru stabilirea stării actuale a culturilor de răşinoase (suprafeţe circulare de 300m² amplasate statistic, cercetări şi pe itinerar. Sondaje pe număr de arbori pe o diagonală a unităţii amenajistice; instalarea unor suprafeţe de cercetare permanente pentru studiul dinamicii proceselor naturale în culturile de răşinoase din afara arealului (suprafeţe de 1000 m²: 40x25m); inventarieri statistice pentru stabilirea gradului de îngrijire ale culturilor de răşinoase (inventarieri în suprafeţe de probă volante de 300m² asupra arborilor rămaşi şi a cioatelor din ultimii 5 ani); cercetări complexe pentru identificarea factorilor de comandă în evoluţia structurală a culturilor de răşinoase (cercetări biometrice, structurale şi dendrocronologice). Recoltări de carote de la arbori reprezentativi din fiecare unitate de sondaj.

Lucrări de birou şi laborator: stratificarea culturilor instalate în ultimii 40 ani în raport cu compoziţia şi vârsta; analiza direcţiilor de evoluţie a culturilor sub influenţa factorilor naturali şi a măsurilor de gospodărire aplicate; studiul dinamicii instalării speciilor de foioase autohtone în culturile de răşinoase degradate structural de factori vătămători; măsurători asupra carotelor recoltate din arborii de probă; dinamica creşterilor radiale, în suprafaţa de bază şi în volum în raport cu parametrii actuali ai arboretelor; interpretarea rezultatelor preliminare obţinute şi formularea direcţiilor în care se vor adânci cercetările viitoare.

Pentru realizarea acestor lucrări s-au stabilit în detaliu modul de lucru, toate datele fiind recoltate din teren în formulare speciale care permit o sinteză uşoară şi prelucrarea cu metode ştiinţifice moderne. Metodele de obţinere a setului primar de date din teren au fost adaptate în raport cu obiectivul urmărit. În metodica de cercetare se prezintă formularele care au fost completate pentru obţinerea seturilor de informaţii necesare realizării obiectivelor propuse.

Rezultate obţinute

Evoluţia suprafeţelor cultivate cu răşinoase în Ocolul Silvic Fântânele în ultimul secol

Structura proprietăţii la sfârşitul secolului al XIX-lea şi metodele de gospodărire adoptate de proprietari şi-au pus amprenta asupra structurii şi stării generale a pădurilor din O.S. Fântânele. Proprietarul pădurilor din acest ocol cunoscute sub denumirea generică “pădurea Fântânele” a fost în secolul al XVIII-lea Cantacuzino-Paşcanu, iar în secolul al XIX-lea , după o serie de succesiuni, prinţul Gunther de Schonbrun-Waldenburg, care impune o gospodărire după modelul silviculturii germane.

Pentru o mai buna înţelegere a evoluţiei acestor păduri în lucrare se sintetizează dinamica proprietăţii şi metodele silviculturale de gospodărire aplicate. Acest aspect al evoluţiei istorice a pădurilor din O.S. Fântânele va fi aprofundat în anii următori insistându-se asupra evoluţiei arboretelor de răşinoase sub influenţa factorilor naturali şi a modului de gospodărire. Pe baza unei analize dendrocronologice adecvate se va încerca identificarea momentelor în care s-au înregistrat vătămări produse de factori abiotici şi biotici şi efectul lor asupra arborilor şi arboretelor.

Dinamica extinderii răşinoaselor în afara arealului în ultimii 40 ani în O.S. Fântânele

Au fost analizate (pe baza descrierilor din amenajament) cca. 400 arborete artificiale create în perioada 1955-1995. Pe baza proiectelor de împăduriri s-a stabilit compoziţia iniţială şi desimea (N/ha). Prin cercetări viitoare urmează a se analiza în anii viitori evoluţia acestor culturi şi factorii care au determinat această evoluţie. În prezent, există în O.S. Fântânele cca. 1170 ha de culturi tinere de răşinoase marea majoritate instalate ca arborete pure sau în amestec cu specii de foioase dar cu predominarea răşinoaselor.

În fig. 1 au fost reprezentate suprafeţele cultivate cu răşinoase în perioada 1955-1995.

Se constată că cea mai mare parte dintre culturi s-au instalat în perioada 1975-1990. După 1991 volumul lucrărilor de împădurire în general a scăzut datorită schimbării politicii forestiere referitoare la extinderea răşinoaselor. Nu trebuie neglijate nici celelalte perioade în special 1960-1975 în care s-au instalat cca. 380 ha, în vârsta actuală de 25-35 ani care sunt foarte sensibile la zăpadă şi în acelaşi timp au acumulată o importantă cantitate de masă lemnoasă valorificabilă. Din totalul suprafeţelor în care s-au extins răşinoasele 45% sunt ocupate de arborete pure, specia dominantă fiind molidul, 3% sunt amestecuri între diferite specii de răşinoase şi 52% amestecuri de răşinoase cu foioase, dar în care iniţial peste 80% erau răşinoase (fig. 2).

În ceea ce priveşte culturile pure de răşinoase (fig. 3) se constată că 92% dintre acestea sunt constituite din molid, 4 % din pini şi 1-2 % alte specii (brad, larice, duglas).

În arboretele pure de răşinoase în care s-au înregistrat vătămări produse de zăpadă de intensitate mare (I_n = 30-50 %) se constată tendinţa de instalare a unor specii de foioase autohtone, adesea de valoare scăzută (carpen, tei, plop tremurător, salcie căprească, jugastru, etc.). Toate culturile de răşinoase instalate în perioada 1960-1955 au fost grupate în următoarele categorii: răşinoase pure, amestecuri de răşinoase şi amestecuri de răşinoase cu foioase.

În fig. 4 a fost reprezentată proporţia de participare a fiecărui tip de cultură în suprafaţa totală a culturilor în raport cu vârsta acestora.

Din analiza datelor, reprezentate grafic se desprind următoarele concluzii:

- în perioada 1960-1970 cele mai multe (40-70 %) culturi s-au instalat sub forma amestecurilor de răşinoase sau a amestecurilor de răşinoase cu foioase. Culturile pure de răşinoase reprezintă doar 20 % din totalul culturilor instalate în această perioadă.

- în perioada 1970-1985 s-au instalat cca. 600 ha culturi pure de răşinoase şi cca. 500 ha de culturi de amestec de răşinoase cu foioase în care răşinoasele au reprezentat peste 80 % din compoziţie. Alte cca. 100ha de amestecuri de răşinoase cu foioase (în care proporţia răşinoaselor este mai mică de 70 %) trebuie să stea în atenţia noastră deoarece raporturile de concurenţă se manifestă foarte divers fiind necesare investigaţii speciale pentru stabilirea măsurilor optime de conducere.

- în perioada 1986-1995 volumul împăduririlor în general a scăzut de cca. 10 ori, iar al culturilor de răşinoase de peste 20 ori. Culturile instalate în această perioadă încă nu pun probleme deosebite, dar nu trebuie neglijate.

Atenţia noastră se va îndrepta spre culturile instalate în perioada 1970-1985 care prin suprafaţa ocupată şi vârsta lor reclamă intervenţii urgente. Dată fiind dispersarea lor pe toată suprafaţa ocolului ne propunem ca în prima etapă să stabilim criteriile de încadrare în urgenţe de intervenţie şi să stabilim pe bază experimentală tehnologiile optime de conducere a acestora.

Concluzii

Cercetările efectuate în acest an s-au focalizat în raza O.s. Fântânele considerat reprezentativ pentru culturile de răşinoase instalate în afara arealului în ultimii 40 ani.

Cercetările din primul an avut un pronunţat caracter prospectiv, concretizat în evaluarea stării actuale a culturilor. Rezultatele obţinute până în prezent ne permit să formulăm câteva concluzii care vor fi avute în vedere la stabilirea măsurilor de gospodărire. Răşinoasele în afara arealului constituie o suprafaţă importantă de păduri care în anumite ocoale silvice se pot grupa în subunităţi de gospodărire separate. Majoritatea culturilor instalate au vârste de 15 - 30 ani cu un volum de 100 - 250 m³/ha din care se pot extrage cantităţi importante (30 - 80 m³ la o intervenţie) de masă lemnoasă valorificabilă;

Neexecutarea lucrărilor de îngrijire la parametrii reclamaţi de starea lor actuală conduce la pierderi economice importante dar mai ales determină o creştere accentuată a riscului apariţiei unor puternice vătămări de zăpadă. Se propune elaborarea unui model complex de simulare a evoluţiei parametrilor biometrici şi de stabilitate a arboretelor care va permite mai uşor luarea deciziilor pentru gospodărirea culturilor de răşinoase în funcţie de starea lor actuală. În culturile de 12 - 17 ani intervenţiile slabe cu intensităţi (I_N) de extragere mai mici de 20-25 % nu au efecte favorabile asupra arborilor rămaşi. Cele mai bune rezultate se obţin prin rărirea schematică (I_N 40-50 %) urmată de o rărire selectivă. Rezultatele experimentale în curs de prelucrare vor permite cuantificarea mai precisă a volumului de extras şi perioadei de revenire cu o nouă intervenţie pentru stimularea creşterilor radiale şi creşterea stabilităţii la zăpadă a arborilor.

Sus

Copyright Staţiunea Experimentală de Cultura Molidului. Toate drepturile rezervate.