Prima pagină | Prezentare | Cercetare | Personal | Publicații | Software | Link-uri
 
Untitled Document
   
PREZENTARE  

ÎNCEPÂND CU ANUL 1949

Cercetarea științifică din zonă cunoaște un nou impuls după anul 1949, prin înființarea Stațiunii Experimentale de la Câmpulung Moldovenesc și a Institutului de Silvicultură. In acest context, cercetările s-au remarcat printr-o strânsă colaborare între cele două instituții. Primul șef al Stațiunii, în 1949, a fost profesorul Mircea Ene urmat apoi de profesorul Ștefan Negru. Dr. ing. Radu Ichim, șeful acestei unități în intervalul 1966-1986 arăta că "alegerea orașului Câmpulung Moldovenesc ca sediu al noii Stațiuni Experimentale Forestiere a fost determinată în acea vreme de mai multe considerente, dintre care menționăm existența Institutului de Silvicultură care funcționa aici, complexul mare forestier al pădurilor de molid din această zonă, tradițiile vechi forestiere din Bucovina, problemele deosebite pe care le ridică gospodărirea acestor păduri".

Debutul activității de cercetare s-a făcut sub semnul participării unor corifei ai silviculturii  României. In documente  apar  nume ca prof. dr. C.C. Georgescu, prof. dr. C. Chiriță, prof.dr. Gr. Eliescu, care au îndrumat activitatea de cercetare din zonă, alături de cadrele didactice de la Institutul de Silvicultură. Într-un raport întocmit de către profesorul Grigore Eliescu la data de 22 mai 1951, la capitolul organizare, este scris: "În privința organizării Stațiunii Experimentale sunt de părere ca Stațiunea trebuie să aibă probleme proprii care să fie specifice regiunii Câmpulung. E adevărat că până în prezent, cercetările de entomologie ale Stațiunii sunt în realitate probleme ale acestei regiuni. Trebuiește totuși să fie în programul Stațiunii și probleme de silvicultură (ecologie, tehnică silvică). Nu problemele centralei I.C.E.F. trebuie să fie ocupația principală a unei stațiuni experimentale regionale; Stațiunea trebuie să se dezvolte chiar independent de Institut. Regiunea aceasta e atâta de importantă din punct de vedere al rășinoaselor și atât de favorabilă desvoltării unei stațiuni de cercetare, încât cred că acest punct de vedere trebuie să fie luat în considerare pentru viitor."

Analizând această a treia etapă din dezvoltarea cercetărilor forestiere în Bucovina, se poate observa că ea a fost dominată de fuziunea dintre învățământul superior și cercetarea științifică instituționalizată. Din păcate, un început excepțional a fost curmat brusc de desființarea Institutului de Silvicultură. În acest context, și Stațiunea de Cercetări și-a redus activitatea până la nivel de Punct Experimental. Cu toate acestea, semințele investigației științifice au încolțit continuând să-și arate roadele, căci, majoritatea profesorilor de la institut, pe atunci la începutul carierei, precum și a studenților, marcați de un entuziasm creator, s-au dovedit ulterior oameni de valoare din punct de vedere profesional, care au adus contribuții de excepție în învățământul superior, în cercetarea științifică și în administrația silvică. Cursuri universitare de referință, teze de doctorat de mare originalitate și valoare științifică stau mărturie în această privință.

Anul 1967 reprezintă debutul unei noi etape în evoluția cercetării silvice din Bucovina, prin reînființarea Stațiunii Experimentale de Cultura Molidului. Prin numirea în fruntea stațiunii a dr. ing. Radu Ichim, prin extinderea bazei materiale (inclusiv cu o clădire modernă) prin atragerea unor tineri absolvenți, s-a trecut de la o activitate specifică unui punct experimental bazată aproape exclusiv pe culegere de date din teren și prelucrare primară la o activitate de înaltă ținută profesională, concretizată în programe și teme în responsabilitate proprie.

În intervalul 1949-1999 au fost efectuate un număr de 241 de teme din domeniile: genetică și selecție, stațiuni forestiere, silvotehnică, biometrie și amenajament, protecția pădurilor, produse accesorii. Patrimoniul științific s-a îmbogățit cu numeroase contribuții în tematice ca: ameliorarea molidului, tehnologii de împădurire în zone cu doborâturi de vânt și în stațiuni extreme, starea calitativă a arboretelor de molid, cunoașterea modului de manifestare a doborâturilor de vânt și zăpadă, complexe silvotehnice de creștere a stabilității molidișurilor, reconstrucție ecologică a arboretelor afectate de fenomene de declin,  gospodărirea arboretelor cu molid de rezonanță, gospodărirea molidișurilor de limită, combaterea biologică a dăunătorilor, noi metode de depistare și prognoză etc. De asemenea, au fost amplasate și urmărite un număr de peste 267 suprafețe de durată precum și două staționare ecologice.

În perioada 1968-1986 s-a format "școala de silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc" sub îndrumarea competentă și exigentă a dr. ing. Radu Ichim. Susținem această afirmație cu argumentul că pe lângă înaltul nivel calitativ al lucrărilor științifice din programele de cercetare, aici au fost elaborate și susținute un număr de 6 lucrări de doctorat. De asemenea în această perioadă s-a remarcat o deschidere către colaborarea internațională, extinzându-se legăturile cu IUFRO, Universitatea din Freiburg, Universitatea din Nancy, ș.a. Prin aceste legături s-a intensificat schimbul de publicații și de specialiști, cu consecințe benefice asupra nivelului calitativ al lucrărilor.

 
 
   
 
 
 
 
   
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
index