Temele care au avut ca obiectiv cunoaşterea structurii ecosistemice a pădurilor naturale au fost efectuate, în principal, în cele trei zone de mare interes: Slătioara, Giumalău şi Călimani. Au fost puse în evidenţă caracteristicile structurale, evoluţia în spaţiu şi timp, mecanismele de autoconservare şi realizare a stabilităţii (statice şi dinamice). Suprafeţele de lungă durată amplasate în aceste zone, reprezintă o zestre de mare valoare pentru cercetarea silvică. Ele constituie puncte de plecare pentru elaborarea unor tehnologii silvotehnice apropiate de natură.

In lipsa unei aparaturi specializate şi de mare precizie, randamentul fotosintetic al unor ecosisteme naturale se poate aprecia indirect prin metode specifice biometriei şi auxometriei. In acest context, au fost elaborate studii privind biomasa unor arborete, plecându-se de la biomasa "arborilor medii", cu ajutorul unor ecuaţii de regresie. La nivelul staţiunii aceste studii au fost efectuate numai pe arborete de molid.

Problematica pădurilor subalpine este deosebit de actuală datorită extraordinarei importanţe a acestora sub raport funcţional: sunt ecosisteme forestiere foarte complexe, a căror polifuncţionalitate este tot mai evidentă. Cercetări complexe de ecologie, fiziologie, silvotehnică, biometrie, auxometrie au pus în evidenţă, pentru cele mai reprezentative zone ale lanţului carpatin, particularităţile structurale, relaţiile structură-funcţie, particularităţile biometrice, auxologice, precum şi principalele efecte ale activităţii umane. Cercetări cu caracter local au fundamentat şi măsurile de reconstrucţie ecologică a zonelor afectate (Călimani).

Fenomenul complex de uscare anormală a pădurilor a cuprins în ultimele decenii aproape întreaga Europă generând pe plan ştiinţific ample programe de cercetare. Pentru pădurile montane au fost iniţiate cercetări complexe şi integrate privind cauzele şi efectele uscării anormale a bradului şi molidului ca simptom al degradării mediului. Pe bază de cercetări complexe, climatologice, pedologice, staţionale, analize biometrice s-a elaborat o simptomatologie a fenomenului de uscare anormală pentru brad şi molid, punându-se în evidenţă simptomele morfologice exterioare şi interioare, elaborându-se o tipologie a uscărilor anormale. De asemenea s-au obţinut rezultate interesante privind corelaţia dintre frecvenţa şi intensitatea fenomenului de uscare anormală la brad şi molid în raport cu condiţiile staţionale, de arboret şi modul de gospodărire. Prin cuantificarea pierderilor cauzate de acest fenomen şi a consecinţelor asupra gospodăririi pădurilor, s-a realizat o zonare teritorială a pădurilor sub raportul frecvenţei vătămărilor şi a vitezei de evoluţie precum şi o prognoză a evoluţiei fenomenului. Prin măsurile silviculturale propuse şi a urgenţei lor de aplicare în raport cu condiţiile de arboret s-au oferit soluţii viabile şi realiste de reducere a intensităţii fenomenului.

* Teme de cercetare în colaborare