PERFECŢIONAREA PREGĂTIRII PROFESIONALE PRIN DOCTORAT

După 1967, Staţiunea Experimentală de la Câmpulung Moldovenesc a constituit un cadru propice nu numai pentru efectuarea unui larg spectru de cercetări impuse de nevoile stringente ale producţiei, ci şi pentru o continuă perfecţionare a personalului cu studii superioare, prin documentare, efectuare de observaţii în teren şi în laboratoare, prin experimentare, forma cea mai elevată de pregătire reprezentând-o elaborarea unor lucrări de doctorat.

Deschizător de drumuri în acest sens a fost însuşi şeful staţiunii din acea vreme, ing. Radu Ichim. Dorind să stabilească precizia diferitelor metode de cubaj folosite în arboretele de molid, a studiat în pădurile din bazinul superior al râului Bistriţa un vast material de cercetare, reprezentat de 4861 arbori cu un volum de 6177 m³, din 12 suprafeţe de probă tăiate ras. Pornind de la aceste date, sub îndrumarea prof. dr. ing. Nicolae Rucăreanu, a elaborat lucrarea: "Cercetări asupra preciziei metodelor de cubaj aplicate în arboretele de molid în raport cu variabilitatea formei arborilor", care a fost prezentată şi susţinută ca teză de doctorat la Universitatea din Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere în 1968. Lucrarea aduce contribuţii esenţiale la cunoaşterea structurii şi variabilităţii caracteristicilor dendrometrice ale arborilor şi arboretelor de molid, pecum şi în ceea ce priveşte precizia metodelor de cubaj în raport cu variabilitatea formei arborilor.

A doua lucrare de doctorat elaborată în cadrul staţiunii a fost cea intitulată: "Cercetări privind influenţa factorilor staţionali asupra rupturilor şi doborâturilor de zăpadă în pădurile din Bucovina". Ea a fost prilejuită de puternicele doborâturi şi rupturi de zăpadă care au avut loc în pădurile din această parte a ţării, în aprilie 1977 şi 1979. Sub conducerea prof. dr. ing. Constantin Păunescu de la Universitatea Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, ing. Ion Barbu a studiat contextul geografic în care s-au produs evenimentele menţionate, cauzele care generează vătămările de zăpadă, influenţele diferiţilor factori (geomorfologie, structura arboretelor, solul şi sistemul de înrădăcinare, modul de creare şi gospodărire a arboretelor) asupra rupturilor şi doborâturilor de zăpadă, precum şi urmările acestor fenomene. Pornind de la aceste rezultate a elaborat o schemă logică de stabilire a vulnerabilităţii la zăpadă a pădurilor de molid, precum şi măsurile de mărire a rezistenţei la rupturişi doborâturi de zăpadă a arboretelor. Lucrarea a fost susţinută public în 1982.

Tot în acelaşi an şi la aceeaşi instituţie, dar sub conducerea prof. dr. ing. Ion Tudor, a finalizat teza de doctorat şi ing. Sima Ion. Prin lucrarea sa, intitulată "Contribuţii la cunoaşterea ciupercilor care produc putregaiul de rană la molidul din Bucovina - importanţă economică, măsuri de prevenire şi combatere", autorul a elucidat o serie de aspecte privind: spectrul de ciuperci care infestează rănile arborilor de molid, modul cum se propagă putregaiul de rană, răspândirea ciupercilor Stereum sanguinolentum, Stereum abietinum şi Heterobasidion annosumîn arboretele din Bucovina şi importanţa economică a cestora. Totodată a evidenţiat posibilitatea prevenirii putregaiului de rană la molid prin tratarea chimică a rănilor proaspete.

Deşi în 1983, la data susţinerii publice a tezei sale, ing. Vasile Mihalciuc nu mai făcea parte din colectivul staţiunii, lucrarea - aşa cum îi spune şi denumirea ("Contribuţii la cunoaşterea biologiei insectei Trypodendron lineatum Oliv., care produce vătămări răşinoaselor în Bucovina. Măsuri de prevenire şi combatere) a fost făcută în bună parte în Bucovina, respectiv la Câmpulung Moldovenesc. Şi în acest caz coordonarea a fost asigurată de prof. dr. ing. Ion Tudor. Principalele contribuţii ale autorului sunt în domeniul biologiei şi ecologiei insectei, precum şi în domeniul măsurilor de prevenire şi combatere.

A cincea teză elaborată în cadrul staţiunii a fost susţinută în 1984, de către ing. Nicolae-Mihail Geambaşu. Tema abordată - "Cercetări asupra solurilor şi staţiunilor forestiere din Masivul Rarău în vederea valorificării optime a potenţialului silvo-productiv"  - a reprezentat o premieră pentru zona studiată, iar rezultatele obţinute au pus în evidenţă faptul că solurile Masivului Rarău sunt expresia bogatei diversităţi litologice, fitocenotice şi climatice, că aici apar soluri din şase clase de soluri şi că în acest masiv există 13 tipuri de staţiuni specifice zonei montane, cea mai mare pondere având cele de productivitate superioară. Conducătorul ştiinţific a fost prof. dr. ing. Constantin Păunescu de la Universitatea Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, membru titular al Academiei de ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu-Siseşti".

O problematică deosebit de interesantă şi actuală a fost abordată şi de către ing. Radu Cenuşă în lucrarea: "Cercetări asupra structurii, volumului ecologic şi succesiunii ecosistemelor forestiere de limită altitudinală din Carpaţii Nordici (Călimani şi Giumalău)", prezentată în 1992 la Academia de ştiinţe Agricole şi Silvice pentru obţinerea titlului de doctor în silvicultură. Sub conducerea dr. ing. Ioan Catrina, membru al A.S.A.S., prin cercetări laborioase şi de lungă durată, autorul a reuşit să aducă contribuţii valoroase în ce priveşte: cunoaşterea particularităţilor climatice ale zonei studiate şi a fenologiei speciilor forestiere din Călimani; stabilirea particularităţilor regenerării naturale din zona subalpină; descrierea sub raport structural şi evolutiv a întregii game de faze de dezvoltare prezente în zonele supuse studiului utilizându-se metodologia I.U.F.R.O., utilizarea conceptului de textură a pădurii în explicarea rezervelor de stabilitate a pădurii naturale etc. Pe baza acestor rezultate s-a propus o metodă originală de caracterizare a stabilităţii globale a arboretelor de molid, s-au stabilit şi s-au descris caracteristicile ciclurilor de dezvoltare în raport cu bonitatea staţională şi s-a evidenţiat neconcordanţa dintre ţelurile şi strategiile naturii şi cele ale omului, privitor la molidişurile naturale.

Tot în cadrul staţiunii au fost efectuate şi majoritatea lucrărilor finalizate prin lucrarea: "Cercetări privind insectele dăunătoare fructificaţiei laricelui din România - biologie şi combatere", elaborată de ing. Nicolai Olenici sub conducerea ştiinţifică a prof. dr. ing. Darie Parascan de la Universitatea "Transilvania" din Braşov, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere, şi prezentată ca teză de doctorat în 1999.

Susţinută în anul 2001, teza ing. Ionel Popa, intitulată "Modele de stabilitate la acţiunea vântului pentru arbori şi arborete", îndrumător fiind prof. dr. ing. Victor Giurgiu, de la Facultatea de Silvicultură din Suceava. Teza se remarcă prin modul nou, modern,  de abordare al unui fenomen care a fost mereu în atenţia silvicultorilor, acela al doborâturilor de vânt, tratate de această data de pe baze ce se regăsesc şi în tratarea europeană a fenomenului. Un alt element de noutate, cu un pronunţat caracter practic, îl constituie şi elaborarea unui sistem de cartare a suprafeţelor afectate de acest fenomen, sistem original, chiar şi în raport cu cercetări similare din străinătate.

Ultima teză elaborată în cadrul staţiunii, "Fundamente ştiinţifice, auxologice şi amenajistice privind gestionarea pădurilor de molid din nordul ţării vătămate de cervide", aparţine ing.Radu Vlad şi a fost susţinută în anul 2002 la Facultatea de Silvicultură din Suceava, avându-l ca îndrumător pe prof. dr. ing. Victor Giurgiu. Cercetările întreprinse au venit în întâmpinarea dorinţei de aprofundare a cercetărilor în domeniul daunelor produse de cervide ale reputatului silvicultor dr.ing. Radu Ichim, iniţiatorul cercetărilor din acest domeniu la noi în ţară şi din necesitatea furnizării unor informaţii obiective noi, fundamentate ştiinţific despre această problematică.

În prezent, în cadrul staţiunii îşi pregătesc lucrările de doctorat încă cinci ingineri din colectivul de cercetare.